Cit dureaza eternitatea?
Troitele adapostesc, pe linga icoanelor sfintilor si busuioc, si pozele celor care le-au ridicat
Aici majoritatea constructiilor religioase de acest gen fiind ornate, pe linga simbolurile credintei ortodoxe, si cu simbolul trecerii timpului, al scurgerii implacabile din existenta efemera catre cea vesnica, ceasul. Doua teme care se exclud: credinta si statornicia pe de o parte si trecerea timpului, durata masurata pe de alta. Sau poate cei care au ridicat aceste troite s-au gindit sa masoare cit timp mai au pacatosii pentru a se pocai. Ceea ce pe vremuri era un simbol al credintei pure, a dorintei omului de a ajunge prin smerenia si modestia sa spre cer a ajuns o fatarnicie kitsch-cioasa. Lemnul vechilor troite a fost inlocuit cu ciment dur, geamuri, eventual de termopan, gresie, covoare persane, flori de plastic prafuite si icoane luminate cu beculete multicolore de parca ar fi o reclama. Toate incuiate cu lacat, sigiliu pe care il pot deschide numai cei care au avut bani sa isi ridice la rascruce de drumuri credinta. Or, credintei in divinitate nu ii poti face reclama in niciun fel. Ori o porti in suflet ori nu! Ba mai mult, in unele troite poti gasi pina ce si pozele celor care le-au ridicat sau ale mortilor din familia marelui credincios. De pe care atirna iconite sfintite probabil pe la manastirile din Grecia sau de la Ierusalim. Iar ceasul si timpul masurat isi fac aparitia si la biserica ortodoxa din centrul comunei, clopotnita fiind placata cu ceasuri mari, asemeni unui turn al unei cladiri administrative dintr-o cetate medievala. Modelul de ctitorie a unei biserici ortodoxe nu cuprinde amplasarea de ceasuri, fie la troite, fie la clopotnite ori la biserici a ceasului. Acesta este folosit in special de protestanti, probabil de aici influentind gusturile credinciosilor din Ciorasti. In esenta Dumnezeu e bun si nu tine cont de timpul pe care cei mai multi nu-l mai au pentru a aprinde o luminare sau pentru a-si cere iertare de la cel fata de care a gresit. (Iulia CRETU)