Promotia cutremurului s-a reunit la CNU
Fostii elevi ai Liceului Unirea, absolventi ai promotiei 1977, s-au reintilnit vineri dupa 30 de ani de la terminarea liceului. "Promotia cutremurului", asa cum s-au autointitulat fostii liceeni, si-a intimpinat cu multa emotie, dar si cu aplauze, zece din fostii profesori, carora le-au multumit din suflet pentru ceea ce i-au invatat. Desi s-au mai vazut la 10 si 25 de ani de la absolvire, emotiile au fost aceleasi de ambele parti, cu toate ca unii din fostii elevi au ajuns la rindul lor profesori si acum formeaza alte generatii de elevi. "Unirea este acolo unde este, in primele 10 licee din tara, si datorita dumneavostra", a fost mesajul transmis absolventilor de Romulus Buzatelu, directorul educativ al CNU. Intilnirea emotionanta de simbata a fost prezidata de uniristul Tiberiu Dima, acum directorul Scolii "Ion Basgan", al carui tata, profesorul Petrache Dima, a avut un rol insemnat in istoria Liceului Unirea. Si pentru ca amintirile frumoase din acea "perioada de avint, inconstienta si poezie" sa iasa mai usor la iveala, fostii elevi si profesori au urmarit mai intii o prezentare a unor fotografii vechi, de pe vremea liceului, parte demult uitate, dar in care s-au recunoscut cu mare placere. Lucruri imortalizate care au pastrat atmosfera acelor vremuri si care acum au creat sentimente puternice in inimile fostilor uniristi.
"Era cit pe ce sa fim ultima promotie a liceului"
Tiberiu Dima le-a reamintit fostilor colegi nu numai despre frumusetea acelor vremuri, ci si de incercarile prin care au trecut, nu numai din cauza marelui cutremur din 1977 care a afectat grav cladirea liceului, ci si a incercarii de desfiintare a unitatii de catre inspectorul scolar general de la acea vreme. "Noi, promotia cutremurului, era cit pe ce sa fim ultima. Si asta pentru ca un personaj important la vremea respectiva a trecut liceul pe lista unitatilor ce urmau a fi desfiintate, profitind de faptul ca era grav
afectat. Doi oameni de mare curaj, profesorii Neculai Chifan si Petrache Dima, au plecat la Minister fara sa aiba vreun plan, dar au reusit sa salveze liceul. S-a gasit o solutie de compromis, aceea ca liceul sa fie reabilitat de Ministerul Transporturilor si astfel Unirea a ajuns liceu auto. Poate multi au considerat asta o pata in istoria liceului, insa au fost promotii bune si atunci", a spus Tiberiu Dima, care s-a declarat mindru de a fi fost elev al celui mai prestigios liceu din Focsani. De altfel, si fostul director Neculai
Chifan, prezent la intilnirea de simbata, a rememorat acele vremuri, cind Unirea avea deja o traditie de 111 ani si scolariza nu mai putin de 64 de clase. Profesorul, care a petrecut 43 de ani ca elev si dascal la Unirea, a povestit si istoria copacului urias din fata cladirii, care a fost plantat in 1926, la implinirea a 60 de ani de la infiintarea Liceului Unirea.
Uniristi prin traditie
In prezenta fostilor profesori Neculai Chifan, Gheorghe Dumitrescu, Cecilia Maiorov, Maria Mavrodin, Mariana Nazare, Valentin Nazare, Petru Pidlepa, Constantina Roman, Livia Turcitu si Georgeta Dumitriu, fostii elevi au mai spus inca o data "prezent" la obisnuita strigare a catalogului. Mare parte a uniristilor au raspuns la apel chiar in fata fostilor diriginti si au spus citeva cuvinte despre realizarile lor din cei 30 de ani de la absolvire. Si multi au spus cu mindrie ca au transmis spriritul unirist si copiilor. "Mi-a fost rusine sa vin cu Dacia mea de 18 ani, dar nu mi-a fost rusine sa vin cu sotia mea, care este si ea unirista. Daca mai adaug ca si fata mea este tot unirita, pot spune ca sint un om fericit", a precizat Tiberiu Dima. Si profesorii au primit multumiri de la fostii elevi, ajunsi acum profesori, doctori, ingineri, economisti sau prosperi oameni de afaceri. "Acest liceu mi-a schimbat viata, m-a transformat in om dintr-un copil timorat de la tara. Viata mea a inceput aici si va multumesc ca m-ati format", le-a spus profesorilor Gina Blendea. Absolventii celor patru clase din promotia 1977, prezenti simbata la CNU, nu au sarit nici peste fotografia de grup sau cupa de sampanie, dupa care s-au retras la un restaurant
pentru a incerca sa mai recupereze din amintirile uitate de pe vremea liceului. (Camelia STANILA)