Rodica Grigore, Sa nu uitam eroii!
Este o biografie a generalului Liviu Grigore, a carui familie din partea sotiei este originara din Odobesti
Cu un asemenea carte de vizita, personajul lucrarii nu poate fi decit unul pe masura. Este vorba despre ofiterul de cariera Liviu Grigore, fost colonel al Armatei Romane si general post-mortem. Viata si activitatea fostului ofiter si detinut politic este un exemplu de curaj si demnitate intr-o epoca in care pentru o simpla banuila puteai fi arestat intemnitat ani in sir, fara sa fii macar judecat. S-a casatorit in 1934 cu Silvia Maria Constantinescu, intr-un Odobesti rupt din romanele lui Duiliu Zamfirescu. Dupa ce trece Prutul la ordinul maresalului Antonescu in 1941 si lasa pe frontul de Est si Vest cei mai frumosi ani ai tineretii, in 1952 este aruncat in beciurile Securitatii, fiind luat din mijlocul caminului, unde se ocupa singur de cele trei fete minore, sotia fiind internata de tuberculoza la Spital. Inchis in temnitele din Cetatea Fagarasului (1952-1955) si Timisoara (1955-1956), colonelul Liviu Grigore lasase acasa o sotie cu trei copii minori. Cu trei ani mai devreme, primarul Odobestilor Dimitrie Constantinescu, bunicul fetitelor, fusese aruncat in terifianta inchisoare de la Pitesti. Odisea familiei (o mama cu trei fete sub 14 ani) este ea insasi subiect de roman si se petrece prin mai multe localitati din tara. Amintirile insa au ramas nesterse, iar fetita mijlocie a gasit timp si a asezat pe hirtie amintirile acelor ani tristi despre viata unei mame scoasa in strada cu trei copiii, iar tatal mamei si tatal copiilor se aflau amindoi dupa gratii. Istoria lor este istoria unei Romanii despre care multi dintre cei de astazi nici nu au auzit. Cititi viata generalului post-mortem Liviu Grigore si veti descoperi povestea incredibila a unei familii cu origini in Odobestii Vrancei, dar si in Transilvania romanismului sublim. (Valentin MUSCA)