Sfintii Mucenici de la sudul Dunarii
Inainte ca imparatul Constantin Cel Mare sa dea Edictul de la Milan din 313, crestinismul era interzis in Imperiul Roman si orice forma de manifestare a crestinilor era pedepsita cu moartea. Exceptie faceau doar crestinii care se lepadau de Hristos in fata demnitarilor vremii si aduceau ofrande statuii imparatului care se gasea in toate cetatile romanilor. La romani, imparatul era si seful tuturor religiilor acceptate de Senatul roman si supunerea fata de imparat implica si un act de cult, in speta aducerea acestor ofrande statuii imparatului. Cei patru martiri de la sud de Dunare, diaconul Donat si fratele sau geaman Venust, preotul Romul si diaconul Silvan au fost pusi in situatia de a se lepada de Hristos. Pentru ca au refuzat sa se supuna legilor Romei, cei patru crestini au fost ucisi, fiind dati exemplu celorlalti locuitori ai cetatilor de la sud de Dunare. Istoria spune ca printre acesti locuitori se gaseau numerosi stramosi ai romanilor. Nu este exclus ca acesti martiri sa provina din familii de straromani. Si astazi in aceasta zona din Serbia locuiesc numerosi romani cunoscuti cu numele de vlahi. Pentru aceasta pomenirea celor patru mucenici are si o latura sentimentala pentru romani. Cind ne gindim ca astazi, mai marii Bisericii Ortodoxe Romane tamiiaza din proprie initiativa conducatorii tarii pentru efemere avantaje materiale, ne intrebam cum vor reactiona daca intr-o zi istoria se va repeta, iar crestinismul va ajunge din nou prin catacombe. (V. M.)