Paul Spirescu, Domnule judecator
Este al treilea volum de poeme al profesorului de filosofie din Adjud
Moasele nou nascutului sint iubita de o viata a poetului, pictorita Fevronia Spirescu, ale carei ilustratii color insotesc volumul, poetul Ion Panait care a avut rabdarea sa lectureze materialul inaintea tiparului si prietenul din totdeauna in ale bucuriilor si tristetelor, poetul marasestean Constantin Ghinita. Un volum ca un rasarit de soare, iesit din trairile poetului, considerat unul din cei mai buni ai generatiei sale. Paul Spirescu este un poet solitar, un mare singuratic, intr-o tara de poeti inregimentati, fie pe bresle, ca negustorii, fie pe cenacluri, ca dragii nostri poeti contemporani. Paul Spirescu nu a cautat niciodata gloria desarta a premiilor care se dau pe baza de coterii, nici a recunoasterilor din partea colegilor de breasla pentru a-l confirma ca poet. Si asta pentru ca Paul Spirescu este poet prin excelenta si nu are nevoie de recomandarile criticilor bucuresteni sau ieseni ori ale "facatorilor" de nume din lumea literelor. Absolvent al Facultatii de Filosofie din Bucuresti, promotia 1974, Paul Spirescu s-a stabilit la Adjud, unde este dascal la Liceul "Emil Botta". Desi scrie din anii fragezi ai tineretii, boem prin definitie, poetul a lasat timpul sa curga, risipind licoarea versurilor sale doar auzului prietenilor. Din cind in cind a gasit rabdarea sa adune intre coperti acest nectar, iar rodul stupinei sale sint trei volume de versuri: "Metafizica lacrimei" (Focsani, 2000), "Strigat clandestin" (Focsani, 2004) si acest ultim vers cu un titlu sfidator, "Domnule judecator!". A mai participat cu versuri in volumurile colective "Lauda vinului" (2002) si "Poeti din Vrancea" (2006). (Valentin MUSCA)