Janine Vadislav, Eva sau Nostalgia Polilor
Scriitoarea Janine Vadislav a publicat de curind un nou volum cu un titlu misterios, "Eva sau Nostalgia Polilor" (Ed. Andrew, Focsani, 2007). Aparent opt povestiri ce pot fi citite si ca un pseudo-jurnal al autoarei care a reusit să invăluie in mister gindurile si lasă cititorului putine sanse pentru a descoperi autobiograficul din lucrare. Un lucru este cert: "Eva sau Nostalgia Polilor" este o proză adevărată care nu a fost scrisă sub influenta lui Bachus, nici cu gindul că a trecut anul si nu a mai scos o carte. Janine Vadislav este o autoare care scrie doar atunci cind muza o inspiră si dovadă stau doar cele patru volume: "Petulia sau cetatea ideală", "Păpusile care pling", "Grădina desfătărilor" si romanul de mai sus. Descoperită de Grigore Leaua pe vremea cind Salonul Literar Dragosloveni innobila tinerii vrinceni cu premiile sale anuale, Janine Vadislav, la un sfert de secol de la obtinerea Marelui Premiu, a rămas aceeasi prezentă discretă. Usor argătoasă, caustică in dialoguri, aparent impulsivă, dar cu o deschidere spre divagatii pe teme literare si cu lecturi vaste, cum putini scriitori băstinasi "clasici" se mai pot lăuda după 1989. Asa cum spune autoarea insăsi, mentori si prieteni i-au fost Radu Petrescu si Cella Serghi, nume care dau deja o idee despre universul scriitoricesc al, pentru unii, fugarei realizatoare de emisiuni TV, unde aceeasi discretie o tine undeva in spatele camerei. Prin postura in care se derulează interviurile sale, autoarea aminteste de autocenzura vrinceanului Tudor Vornicu, in ultima parte a vietii sale, cind nu mai avea voie să apară pe sticlă decit vocea sa. Datorită acestei discretii, desi debutase editorial la inceputul anilor \'80, pe timpul cind piinea si zahărul se dădeau pe cartelă, Janine Vadislav a debutat in volum tirziu, in anul 2000. Prin scriitura sa, fără să o enunte explicit, Janine Vadislav lasă să respire trăirile unei fiinte care poartă in memorie amintirile unei
lumi in care prin anii \'40 o familie cosmopolită din Cernăuti pleacă din calea armatelor sovietice si ajunge, in urma bombardării trenului in gara Buzău, la Focsani. Janine este prea tinără să fi trăit acele vremuri, dar familia sa a ajuns in acest fel, din cel mai elevat oras din Estul Imperiului Habzburgic - Cernăuti, la Focsani oras udat si de apele Milcovului, dar si ale Cacainei, despre care vorbeste cu placere Tesu Solomovici. Cititi "Eva sau Nostalgia Polilor" si veti descoperi că literatura este singura lume in care trecutul si prezentul trăiesc in acelasi timp, iar viitorul este mereu prezent. (Valentin MUSCĂ’)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
