Virgil Panait se ia la harta cu Dumnezeu!
"De ce avem dreptul sa-l dam in judecata pe Dumnezeu" este titlul cartii semnate de Virgil Panait si aparuta la editura Andrew din Focsani in acest an. Nu stim daca este jurnalul autorului, nici jurnalul unui "anonim", gasit de autor intr-o dimineata, linga un container, asa cum lasa sa se inteleaga Virgil Panait, intr-o nota, la inceputul lucrarii. Stim insa ca este o lucrare incitanta,
provocatoare, care va genera discutii aprinse in micul cerc al talibanilor din Tara Mioritei. "De ce avem dreptul sa-l dam in judecata pe Dumnezeu" este o carte care ii va aduce multi "prieteni" autorului, atit din breasla scriitorilor, care au cam intrat in amortire, dar si din partea unei anumite inteligentzia bastinase, obisnuite doar cu lucrari anoste, pe teme sterile. Este drept ca unele rinduri pot provoca reactii pentru ca pot fi intelese ca o ofensa adusa Celui de Sus, dar fiecare este raspunzator pentru
faptele sale si nu se cade sa dam sentinte. Ca simpli cititori putem spune, fara sa gresim, ca "De ce avem dreptul sa-l dam in judecatape Dumnezeu" este o carte buna, care se soarbe ca o cana de apa intr-o dupa-amiaza de vara. Autorul gaseste mai multe motive pentru a-L da in judecata pe Dumnezeu si este liber sa o faca, atit timp cit Romania nu a ajuns un Afganistan talibanic. "Un alt motiv serios pentru care Dumnezeu ar putea fi dat in judecata ar fi faptul ca a inventat plinsul si lacrimile (...) Si pentru ca a inventat (din amatorism) moartea, Dumnezeu ar merita sa fie dat in judecata, nu-i asa?", afirma autorul, malitios. Cei care nu sint de acord nu pot decit sa-l contrazica, demonstrind ca plinsul a venit din senin, ori ca lacrimile s-au nascut dupa ploaie sau ca moartea a venit in lume din dorinta lui Adam de a se intoarce in pamintul matern, din care fusese luat de Insusi Dumnezeu. Cititi "De ce avem dreptul sa-l dam in judecata pe Dumnezeu" si veti vedea ca viata si moartea nu sint decit doua episoade ale aceleasi piese si in acest orasel plin de mascarici, pacalici si mitici prin institutiile publice, unii
mai indraznesc sa se ia la lupta cu Dumnezeu, desi stiu dinainte ca lupta este pierduta. (Valentin MUSCA)
