Educație

Am cucerit, cindva, un public.. golan!

Cristi Irimia
18 ian 2007 944 vizualizări
Ne-a marturisit Bianca Alexandra Cristea, actrita la Teatrul Municipal Focsani, cea care a interpretat-o pe Felice, in "Badaranii" . Cristea a fost comparata de criticul Silvia Kerim cu celebra actrita Uma Thurman

La 30 de ani, actrita "adoptata" de municipiul de pe Milcov de mai bine de doi ani, isi continua ascensiunea pe scenele din Romania. Primeste referinte pozitive de la criticii de teatru din tara, fiind considerata o prezenta extrem de naturala si dezinvolta in acelasi timp. Atit de naturala incit atunci cind i s-a intimplat sa se impiedice pe scena de la Focsani si-a continuat reprezentatia in stil de mare actrita. Vrincenii au putut-o vedea recent in "Badaranii", de Carlo Goldoni, dar si in "Flori, filme, fete sau baieti", de Mimi Branescu. Cititi, in rindurile urmatoare, un interviu cu talentata actrita.


Reporter: De ce ati ales Teatrul Municipal Focsani si nu alt teatru?

Bianca Cristea : N-am vrut sa ma agat de Bucuresti, pentru ca e foarte greu sa prinzi un rol acolo. Din septembrie 2004 sint angajata la Focsani, dupa ce am dat concurs, alaturi de Aniela Petreanu, cea pe care o stiti din serialul "Gogomanii", de la Antena 1. Sint bucuroasa pentru ca am gasit oameni seriosi si prietenosi aici. Pot spune ca actorii de la TM Focsani sint daruiti scenei.

R: Cine v-a ghidat pasii in teatru?

B. C.: Am avut parte de maestri de la care am putut invata. Am facut pregatire pentru admitere cu domnul Horatiu Malaele. De la el am invatat sa tratez fiecare moment cu maxima atentie. Este un om deosebit si haios, deopotriva. Spunea ca "atunci cind nu mai intelegi nimic din meserie, esti pe drumul cel bun". Nu mai vorbesc de Adrian Pintea, care m-a ajutat sa invat o serie de principii ale meseriei.

R: Ce reprezinta pentru dumneavostra "Badaranii"?

B. C.: O caramida importanta la ceea ce vreau eu sa devin ca profesionist. Este un pas inainte pentru mine. La urma urmei, orice proiect de teatru te pune fata in fata cu tine.

R: Iar "Flori, filme, fete sau baieti"?

B. C.: A fost mai mult de lucru cu pregatirea piesei. In timpul repetitiilor nu puteam sa-mi dau seama, paradoxal, unde sint, ce fac... In schimb, ecourile vizavi de acest rol al meu, Beth, au fost senzationale. Unul din critici, Silvia Kerim, a vorbit despre mine ca despre "Uma Thurman" a Romaniei. Am fost magulita.

R: Raportat la duelul femeie - barbat, din ambele piese amintite anterior, cum vedeti institutia casatoriei si problemele care se ivesc?

B. C.: Inutila din punctul meu de vedere. Ca sa iubesc pe cineva nu am nevoie de acte.

R: Va inregistrati piesele pentru a le analiza dupa aceea?

B. C.: Din pacate, nu! In Occident se practica acest exercitiu in mod frecvent. Voi fi nevoita sa fac si eu asta in viitor.

R: Aveti vreo piesa de teatru preferata?

B. C.: Nu am asa ceva. Toate au fost vitale pentru mine. Au fost ca o gura de oxigen. Am nevoie de experienta. Ca sa fac o comparatie, pot sa va spun ca barbatii pe care i-am iubit in viata, i-am iubit egal. La fel iubesc si piesele de teatru.

R: Cum vi se par spectatorii focsaneni?

B. C.: Publicul focsanean este minunat. Este extraordinar sa vezi oameni la coada la bilete. Eu mereu cind am spectacol intreb: «Ce sint cei din sala? Invitati sau spectatori platitori?» Iubesc oamenii care dau 10 lei pe biletul de teatru.

R: Exista si public necivilizat la teatru?

B. C.: Cazurile sint rare. Am avut un public necivilizat, cindva, chiar ..golan. Insa l-am cucerit. Cred ca aceasta este si menirea noastra, de altfel: sa cucerim publicul. Trebuie spus, insa, ca exista spectatori care sint adusi cu forta la piese. In special, elevii. Chiar traiesc cu sentimentul ca sint in sala oameni care nu vor sa fie acolo. Sau mai apar probleme cu spectatorii "educati" de multe din televiziunile care ofera programe din categoria subculturii. Ce-i drept, nu e de dorit nici o sala de teatru pe jumatate goala. Iti da sentimentul de pustiu. Pentru un actor, teatrul nu inseamna doar reprezentatia de pe scena, ci si intilnirea cu publicul. Este trista singuratatea pe care o simti atunci cind nu ai sala plina. La urma urmei, ne nastem singuri si murim singuri. (A consemnat Cristi IRIMIA)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.