Mihai Eminescu, între mit şi realitate
Simbol al culturii române, cu un destin care întruchipează cel mai bine istoria României, Mihai Eminescu rămâne un mare necunoscut din cauza atmosferei politice din perioada în care a trăit. Adulat de românii din toate provinciile pentru militantismul său unionist, marginalizat de elita timpului său şi formatorii de opinie din zilele noastre pentru aceleaşi motive, viaţa poetului Mihai Eminescu a fost un model de corectitudine şi justiţie socială. Fiind membru al societăţii unioniste ”Carpaţii”, pentru că dorea unirea românilor într-o Românie Mare, împotriva intereselor Rusiei şi Austro-Ungariei, poetul a devenit rapid victima unei conspiraţii, de care nu erau străini Carol I şi amicii săi filogermani de la Junimea, viitorii membri ai Partidului Conservator. Iubit pentru articolele sale din ”Timpul”, ziaristul Eminescu a căzut rapid în dizgraţia amicilor în momentul când conservatorii au ajuns la putere, iar ziaristul nu a cedat presiunilor şi intereselor vechilor colegi. Pentru a-l ”potoli”, pe 28 iunie 1883 amicii l-au arestat cu forţa, l-au internat într-un ospiciu şi au desfiinţat societatea ”Carpaţii”. Au urmat ani negri, fiind ignorat şi tratat de nebun de foştii amici pentru simplul motiv ca interesele politico-economie ale Marilor Puteri şi Regelui carol I nu erau aceleaşi cu agenda românilor. Pe undeva, şi astăzi e la fel! În ciuda tratamentelor dure la care a fost supus pentru a fi lichidat, Eminescu s-a pus pe picioare şi s-a apucat din nou de jurnalism. Ultimul articol al lui Eminescu din ”Timpul” (13 ianuarie 1889) este un rechizitoriu la adresa celor care puneau de pe atunci botniţă liberei exprimări. Era deja prea mult. Poetul a fost arestat, dus la balamuc şi a murit în condiţii cel puţin ciudate, iar noi am aflat din manual de Limbă şi Literatură Română că a murit de sifilis, deşi nici un indiciu medico-legal nu a indicat acest lucru. Orice moarte trebuie să aibă, din păcate, un nume, mai ales atunci când interesele celor mari o cer şi în istoria României au cerut-o de mai multe ori! (Valentin MUSCĂ)