Educație

Biblioteca de weekend, un dar cu parfum englezesc făcut satului Şerbeşti

Silvia Vrînceanu
2 ian 2014 3786 vizualizări
Se spune că biblioteca este o grădină cu cărţi, însă o familie din comuna Vidra a creat o bibliotecă multifuncţională în mijlocul unei grădini din satul lor.Vă spunem aici o poveste adevărată despre implicarea în comunitate şi salvarea istoriei şi viitorului unui sat de oameni buni pe valea Putnei


Casa 4 în 1: Bibliotecă, muzeu, casă memorială şi şcoală de vară

 


O familie din satul Şerbeşti, comuna Vidra, a rescris definiţia binelui public pentru comunitatea locală şi a pus pe picioare ce nu a reuşit să facă nici o instituţie a statului. Soţii Doina şi Mike Stratton au înfiinţat în propria curte o bibliotecă deschisă în fiecare weekend, un muzeu al satului, o casă memorială pentru scriitorul Simion Ghinea, născut în acest sat şi care şi-a petrecut 17 ani în închisorile comuniste, dar şi un loc de joacă pentru copii, întins pe două hectare. Centrul acestui mic univers este o căsuţă veche, împodobită cu clădării de struguri, gutui şi mere, pe care iniţiatorii acestui proiect unic în judeţul Vrancea nu s-au îndurat să o dărame după ce au locuit o vreme în ea. Şi, cum toate cheltuielile au venit din bugetul familiei, au pus în tot acest demers profund umanitar şi mult, mult, mult suflet.


La început a fost nevoia


“Mama” bibliotecii de weekend este Doina Andrieş Stratton, o fiică a satului care s-a întors din Anglia pe plaiurile copilăriei, după ce a decis că “nicăieri nu e mai bine ca acasă”. Ideea de a-şi pune casa la dispoziţia comunităţii i-a venit după ce mai mulţi copii i-au bătut la poartă pentru a-i cere cărţi cu împrumut. Se întampla într-o vară ploioasă, după ce raul Putna rupsese drumul de legătură, iar satul era complet izolat şi nu beneficia de transport public. Şi ce copil s-ar fi dus pe jos şapte kilometri pană în centrul comunei Vidra pentru a lua o carte cu împrumut? “Viaţa e prea scurtă ca să stai degeaba”, şi-a spus Doina Stratton, căreia i-a venit pe loc ideea de a înfiinţa o bibliotecă publică în sat, chiar la ei acasă. Un plan mai vechi exista, mai ales că, înainte să închidă ochii, unchiul său - Simion Ghinea - a rugat-o să nu-l uite şi să reamintească lumii despre el. Şi a vrut să se ţină de cuvant pentru că a fost “înţeleptul familiei”, de la care şi-a luat lecţiile de istorie. De la cateva zeci de cărţi, pe care le avea în 2008, Biblioteca de weekend Şerbeşti a ajuns acum o bibliotecă adevărată, enciclopedică, ce găzduieşte peste 4.000 de volume, dar şi jocuri şi jucării. Deja 90 de cititori sunt înscrişi pe listele bibliotecii neconvenţionale şi frecventează locul idilic din Şerbeşti. “Aşa a început totul, de la o necesitate, dar şi de la rugămintea acestui unchi. Am botezat-o de la început Biblioteca de weekend pentru că la ţară oamenii muncesc în timpul săptămanii, nu prea au timp de citit sau de recreere. În plus, am făcut o cercetare şi oamenii de la sat nu prea le cumpără copiilor cărţi, pentru că întotdeauna banii îşi găsesc rostul în altă parte. Şi nu am vrut o bibliotecă rigidă, cu caracter instituţional, ci una distractivă, deschisă, în care să poţi citi în curte, la umbra copacului, în care nu ai nevoie de buletinul de identitate pentru a împrumuta o carte. Iar aici mergem pe încredere: iei cartea din raft, te treci singur pe un caiet, fără formalităţi. De altfel asta am şi vrut, să cultivăm aici şi încrederea în oameni, mai ales la copii, pentru că la noi prea ţi se cere buletinul peste tot, pentru orice fleac”, ne spune Doina Stratton.


Ograda culturală


În timp, casa familiei Stratton de la Şerbeşti s-a umplut, iar curtea s-a lărgit şi a devenit un spaţiu primitor, multifuncţional, în care copiii şi părinţii din sat îşi pot petrece timpul într-un mod plăcut şi creativ şi, mai ales, în siguranţă. Curtea este plină mai ales vara, cand şcolile de stat sunt închise. Cum Doina este şi pictor amator, iar soţul ei, Mike, este englez nativ, aici se organizează cursuri gratuite de pictură şi de limba engleză, au loc şezători literare, întreceri, piese de teatru, ba chiar se pot observa şi păsările sălbatice. În biblioteca Doinei există o planşă pe care sunt trecute toate speciile de păsări ce pot fi observate la ei în curte, iar copiii învaţă să le recunoască şi să le protejeze. Cea mai mare mulţumire a soţilor Stratton a fost atunci cand un tanăr a venit să le mulţumească pentru că a obţinut postul la care ravnea graţie cursurilor pe care le-a făcut cu Mike, englezul din Şerbeşti. Iar cel mai emoţionant moment a fost atunci cand la biblioteca de weekend s-a organizat nunta de aur a satului. “Au venit de la biserică, în costume populare, cuplurile de bătrâni înconjuraţi de tinerii naşi. Atunci, 200 de oameni au jucat cea mai frumoasă horă în curte la noi. Am avut atunci cea mai puternică emoţie posibilă. La început unii nu au dorit să vină pentru că ştiau că Mike este străin şi credeau că vrea să-i treacă la altă religie, dar în timp oamenii s-au convins că vrem binele satului”, ne-a povestit Doina.


FOTO: Despre Şerbeşti nu aflai prea multe în urmă cu caţiva ani, nici măcar dacă dădeai o căutare pe Google



FOTO: 90 de cititori de toate varstele sunt înscrişi pe listele bibliotecii neconvenţionale şi frecventează “ograda culturală” din Şerbeşti


Muzeul satului


Încet-încet, casa veche din curte, care i-a aparţinut Vasalcăi Lupuşoru, potrivit inscipţiei de la temelie, s-a transformat într-o adevărată casetă de valori ale memoriei locale. Într-una din cămăruţe a fost amenajat un muzeu al satului, în care se păstrează acum zeci de exponate vechi, frumos aranjate: un război de ţesut funcţional, de la care gospodina casei pare să fi luat o pauză, costume populare şi opinici umblate de localnici pe la horă sau la munca pămantului, vase din ceramică de Ireşti, care nu se mai fabrică azi, o ladă de zestre plină cu adevărate comori lucrate la mană, dar şi unelte tradiţionale de prelucrat canepa, borangicul şi bumbacul, şi fotografii cu localnici care nu mai sunt. Inedite sunt două tăbliţe de scris, pe care copiii satului le foloseau pe vremuri pentru a învăţa carte şi o “foaie de zestre”, un document etnografic rar, în care sunt trecute toate lucrurile primite de o fată din sat ca dar de nuntă. Demn de semnalat este că lista începe cu o icoană şi se termină cu o candelă. Ambele exponate par desuete într-o epocă în care copiii au acces la tablete electronice, iar egalitatea dintre femei şi bărbaţi a transformat zestrea de la măritiş în mai practicul plic cu bani. “Toate acestea sunt valoroase pentru că nu mai sunt azi. Una dintre iile pe care le am aici am recuperat-o de la un sătean care ştergea tractorul cu ea. Fraţilor, nu aruncaţi, pentru că odată cu aceste lucruri vechi aruncăm şi identitatea locului!”, este recomandarea Doinei Andrieş Stratton, muzeograful, bibliotecarul şi cel mai inimos voluntar al Şerbeştiului.


Spaţiul memorial


În ultima, dar de fapt cea dintai cameră a casei, Doina Stratton a amenajat, după multe demersuri, un spaţiu memorial dedicat publicistului Ghinea, care s-a stins din viaţă în 1998. Culmea, casa nu i-a aparţinut, ci a fost cumpărată de la un localnic, iar biblioteca acestuia din Bucureşti a obţinut-o cu greu de la rudele care nu au înţeles în totalitate demersul şi care se află în centrul unei dezbateri privind moştenirea. Duminică la pranz, cand reporterii noştri au vizitat această minune de la poalele Vidrei, în cămăruţa dedicată scriitorului, şase copii din sat învăţau de zor colinde, alături de învăţătoarea Mihaela Lăţcan, pentru a le canta de Crăciun la biserica din sat. “Biblioteca de weekend este o oază de linişte necesară, binevenită, care îi învaţă pe copii să aprecieze frumosul, literatura, pictura, desenul. Dar în primul rand copiii socializează aici, găsesc un impuls pentru a învăţa, îşi împărtăşesc imaginaţia, creativitatea, îşi consumă energia. Au aici o curte în care împart totul, cărţile, jucăriile, bolul cu floricele, mingile. Deci acest spaţiu nu poate să facă decat bine pentru formarea lor ca oameni”, ne defineşte învăţătoarea utilitatea acestui spaţiu.


El, englezul, şi ea, romanca


Acest proiect de misionariat cultural, acest colţ al tradiţiilor, în care se conservă memoria locală şi se cultivă viitorul nu ar fi fost posibil, poate, dacă nu exista omul din umbra acestui proiect, cetăţeanul britanic Mike Stratton, fost ofiţer de poliţie în Londra, care şi-a dorit să experimenteze “viaţa la ţară” alături de femeia pe care a cunoscut-o în anii ’90, cand a vizitat pentru prima dată Romania. Fost sportiv, Mike a venit pentru prima dată în ţara noastră în 1991, cu un grup care a adus ajutoare umanitare copiilor din orfelinate. Aici a cunoscut-o pe Doina, la orfelinatul din Panciu, şi a decis că e femeia vieţii lui. Au trăit o vreme la Londra, iar în 1996 au decis că Romania este patria lor. Şi asta chiar dacă au fost nevoiţi să îndure şi inevitabilele răutăţi romaneşti. Vă întrebaţi cu siguranţă de ce a ales această familie să locuiască într-un sat uitat din Vrancea, cand cei mai mulţi romani vor să-şi caute fericirea în alte ţări. “Am dorit ca Dani şi Ona, copiii noştri, să crească în natură, aşa cum a crescut Creangă, mărul să aibă gust de măr, caisa să fie caisă. Consider că viaţa la ţară, în natură, pentru copii este minunată. Şi apoi nu te mai întalneşti cu perioada copilăriei”, spune Doina. Iar Mike o completează spunand că în Romania nu-i lipseşte nimic, nici măcar celebrul ceai englezesc, pe care îl găseşte mai nou şi la magazinele din sat. Iar Şerbeştiul îi oferă liniştea necesară după o carieră stresantă de ofiţer inspector la poliţia londoneză. Dacă îi displace ceva cu adevărat englezului de la Şerbeşti este iarna grea pe care natura ne-o tot trimite de vreo doi ani încoace. “Dacă mai vin vreo două ierni aşa cum au fost ultimele două, plec în Anglia”, spune el glumind. Ce zic copiii familiei, Daniel-Jon-Michael şi Honor-Maria? “E frumos aici, că doar e acasă la noi!”.


FOTO: În cele trei cămăruţe ale casei s-a adunat ce are mai special satul Şerbeşti

 


 

Doina nu are timp liber, dar are satisfacţii


De cum o întalneşti pe Doina, îţi dai seama că este o femeie hotărată, cu un simţ didactic deosebit. Zambeşte mult, este soţie, mamă a doi copii, profesoară la Liceul Vidra şi voluntar de weekend pentru toţi copiii satului, pe care îi primeşte cu drag în curtea ei. Nu are timp liber, dar are satisfacţii. Pentru că ce e mai frumos decat să aduci în curtea ta generoasă, alături de copii, tot ce e mai de preţ din istoria satului, să ştergi lucrurile de praf şi să le oferi din nou comunităţii? Iar tot ce îşi doreşte Doina este ca acest proiect-experiment să se multiplice şi în alte sate. “Fiecare să sesizeze o problemă în societate şi să o rezolve, dacă vrea. Îmi doresc ca şi alte sate să ne urmeze exemplul”, ne spune ea. Iar dacă aveţi drum pe la Vidra în weekend, să nu cumva să nu vizitaţi biblioteca, pentru că familia Stratton vă va deschide cu drag poarta! Casa veche de langă biserica satului a devenit deja un punct de oprire pe traseul turistic al Vrancei arhaice. Aici au venit oaspeţi deosebiţi, cetăţeni francezi, americani, canadieni, iar Biblioteca Judeţeană a promovat acest loc minunat ca destinaţie de biblioturism în cadrul unor conferinţe naţionale. Iată un exemplu de implicare a unor oameni pe care Vrancea îi cunoaşte şi îi promovează din păcate prea puţin! Apropó, cine vrea să preia acest model de bune practici şi în alte sate din Vrancea? (Silvia VRÎNCEANU)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
stroe vasilica, acum 1444 zile, 15 ore, 5 minute, 47 secunde
TREBUIE,NEAPARAT!! ,trebuie sa ajung acolo!!! BUNICUTA MEA,=MAMA MAMEI MELE,ERA TRAITPOARE IN SERBESTI,LA INTRARE,STATIA DE LA INTRAREA IN SAT!!!! MATUSA MARIA SI MOS ANDRONACHE MIHAI,vecini cu NENEA citeste integral
Paul Spirescu, acum 1444 zile, 18 ore, 22 minute, 27 secunde
Felicitari pentru excelentul reportaj! Imi aduc aminte ca, la inaugurarea festiva a acestei biblioteci, am fost invitat si eu, impreuna cu Adrian Botez, Constantin Ghinita si altii. Janina Vadislav a citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.