Gheorghe Sbircoig, poet al suferintei
aduce in actualitate un poet plin de mistere, Gheorghe Sbirciog (1958-2006). Nefiind dintre vinatorii de premii, nici printre culegatorii de aplauze la manifestari ocazionale, Gheorghe Sbirciog a cultivat o prietenie pornind de la principiul "Poezia va schimba lumea". Din nefericire,
poetul a parasit aceasta lume, dar a lasat in urma un volum de versuri pline de durerea unei vieti. "Construindu-si o mitologie personala, in care Dragostea are un rol irevocabil, autorul procedeaza la o initiere in metafizica durerii, uzind de un intreg arsenal lingvistic al esafodului si al succedaneelor sale", scrie in prezentarea lucrarii Teodora Fintinaru, directoarea Bibliotecii Judetene "Duiliu Zamfirescu" Focsani. Prieten cu un alt celebru necunoscut - poetul Ion Baciu, trecut la rindu-i prea devreme in
lumea de dincolo, poetul Gheorghe Sbirciog si-a petrecut bunele si relele alaturi de ceilalti prieteni de suferinta, Constantin Ghinita si Paul Spirescu. "Aproape saptaminal, cobora din muntii lui salbatici
si dragi si venea fie la Marasesti, la Constantin Ghinita, fie la mine, la Adjud", scrie poetul Paul Spirescu in Prefata lucrarii. Laureat al Salonului Literar Dragosloveni, pe vremea cind Salonul tinea loc de Academie, Gheorghe Sbirciog intra cu acest al doilea volum, postum ca si primul, in eternitate, demonstrind ca adevarata poezie nu se numara in cantitatea de volume antume, ci in bogatia de amintiri care ramin dupa marea trecere.