Economia în 2017 - recorduri, surprize și un nesfârșit lanț de măsuri fiscale incerte
Printre recordurile și surprizele anului se numără producția agricolă, dublată de un maxim al importurilor de alimente
Anul 2017 va rămâne în istorie pentru recordurile și surprizele din economie, dar mai ales pentru că s-au introdus peste 260 de modificări în regulile „jocului”, ceea ce înseamnă, în medie, cel puțin o schimbare legislativ-fiscală pe ziua lucrătoare. MEDIAFAX propune o trecere în revistă a acestora.
Printre recordurile și surprizele anului se numără producția agricolă, dublată de un maxim al importurilor de alimente (și un rușinos maxim al deficitului comercial la acest capitol), cotațiile de vârf ale cursului valutar (culminând cu acel 4,6551 lei/euro din 20 noiembrie), revenirea inflației de la minus la plus, creșterea economică pe fondul unui potențial redus mai ales din cauza infrastructurii precare și intenția vădită a Guvernului de a renunța la managerii privați din companiile de stat.
Din punct de vedere fiscal, 2017 este însă anul unui record absolut, cu 261 de schimbări (echivalentul unei medii de cel puțin o schimbare pe ziua lucrătoare) introduse pe fondul trecerii de la un „vechi” la un nou program de guvernare.
În prima jumătate a anului, măsurile fiscale din „vechiul” program de guvernare vizau introducerea unui impozit pe gospodării, cu declararea tuturor categoriilor de venit, și a unui impozit pe venitul global, cu renunțarea la cota unică și trecerea la cote progresive, apoi amânarea reducerii TVA (pentru 1 ianuarie 2019 în loc de 1 ianuarie 2018) sau instituirea unei „taxe de solidaritate” pe care ar urma să o plătească salariații cu venituri mai mari de 14.500 de lei.
Cele mai multe dintre aceste măsuri, care la vremea anunțării și dezbaterii lor au creat puternice reacții adverse în mediul de afaceri, au fost însă trecute - în a doua jumătate a anului - la „discutate și uitate”, odată cu venirea unui nou Cabinet la Palatul Victoria.
Noul Cabinet a venit însă și cu noul program de guvernare, lansând alte surprize și schimbări în regulile „jocului”, pe care mediul de afaceri încă le mai contestă. Lista acestora cuprinde plata defalcată a TVA („split payment” sau „split TVA”, cum au prescurtat-o consultanții fiscali), mutarea contribuțiilor de asigurări sociale - CAS - de la angajator la angajat (rămânând în sarcina angajatorului doar îndeplinirea formalităților de plată), sancționarea penală a neplății CAS, majorarea subită a accizelor la carburanți, impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului la firmele cu un rulaj de până la un milion de euro, ca și majorarea salariului minim pe economie de la 1.450 la 1.900 de lei.
Detaliind, consecințele schimbărilor amintite mai sus arată astfel (prezentăm extrase din opiniile consultanților):
u Split TVA impune companiilor proceduri de conformare ce încarcă inutil costurile administrative. Printre cele mai importante dificultăți/efecte negative se numără creșterea birocrației, dublarea numărului de plăți, măsuri suplimentare de verificare și de management pentru TVA (obligația contribuabililor de a determina/verifica contul de TVA, obligația de a vira direct la bugetul de stat suma reprezentând TVA aferentă achizițiilor de la furnizorii/prestatorii care nu le-au comunicat un cont de TVA și de a notifica acest fapt furnizorilor/prestatorilor), afectarea fluxurilor de numerar și chiar blocarea banilor, costuri bancare suplimentare cu noul cont, comisioane bancare suplimentare, costuri suplimentare pentru contribuabili generate de modificarea sistemelor informatice contabile și - în general - un efort semnificativ de implementare tehnică, având în vedere termenul foarte scurt de aplicare, neclarificarea tuturor aspectelor procedurale.
u Mutarea CAS de la angajator la angajat a fost prezentată de Guvern ca o măsură ce va avea ca efecte scăderea efortului financiar al firmelor (care vor mai avea de plătit din surse proprii doar o taxă de 2,25% din fondul de salarii) și scăderea presiunii pe veniturile angajatului de la 39,25% la 37,25%. Dar pentru a se putea împlini acest deziderat și mai ales pentru a se păstra venitul net al salariatului, angajatorii trebuie să majoreze salariul brut cu cel puțin 20 de puncte procentuale. Sau, după cum au anunțat deja unii angajatori, să le plătească salariaților diferența de 20% sub formă de prime/stipendii de merit, cel puțin până când această mutare a CAS va fi certă și clarificată din toate punctele de vedere.
u Sancționarea cu închisoare de la 1 la 6 ani a prelevării și neplății CAS a venit ca o completare la măsura mutării CAS, dar angajatorii - pasibili oricând de astfel de sancțiuni - contestă cu vehemență această intenție legislativă (aflată, deocamdată, în stadiul de proiect).
u Majorarea accizelor la carburanți a fost una dintre puținele măsuri care s-au aplicat imediat și coerent după lansarea ca proiect legislativ. În ședința Guvernului din data de 30 august a fost aprobată Ordonanța de modificare a Codului Fiscal și majorarea accizelor pentru benzină și motorină. Majorarea a fost aplicată gradual, în două etape - cu 0,16 lei/litru, începând din 15 septembrie 2017, și cu încă 0,16 lei/litru, începând din 1 octombrie 2017, niveluri valabile până în anul 2022 inclusiv. Cum era de așteptat, transportatorii au luptat din răsputeri împotiva acestei majorări, avertizând că, pe de-o parte, vor alimenta din afara țării și vor lăsa astfel bugetul statului fără încasările așteptate, iar pe de altă parte - că vor mări proporțional tarifele de transport la mărfuri și pasageri. Au fost, desigur, și unele amenințări cu ieșirea masivă a transportatorilor la proteste în stradă, dar Guvernul a reușit să tempereze ostilitățile, promițând returnarea unei părți din supraacciza la carburanți.
u Impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului la firmele cu un rulaj de până la un milion de euro ar putea trimite direct în faliment companiile care - la acest rulaj - nu realizează plusvalori mai mari decât cota de 1% pe care o vor plăti Fiscului. De aceea, reprezentanții mediului de afaceri cer insistent ca măsura aceasta să fie opțională sau, cel puțin, să se aplice doar la firmele care o pot suporta.
u Majorarea salariului minim pe economie, de la 1.450 la 1.900 de lei, este oarecum binevenită pe fondul unei crize fără precedent de forță de muncă, dar angajatorii sunt deranjați de modul în care a fost impusă. Firmele care și-au setat afacerile pe costuri salariale la nivelul minimului pe economie (cel puțin 35% din total, după ultimele statistici) sunt nevoite ori să dea afară din angajați, ori să mărească prețurile, riscând să nu-și mai vândă produsele, ori să închidă cu totul întreprinderea.
Interesant este încă ceva: cele mai multe dintre măsurile amintite mai sus au ca dată de intrare în vigoare 1 ianuarie 2018, dar - legislativ vorbind - se află în diverse stadii intermediare, ceea ce determină o și mai mare incertitudine în aplicarea lor. Sunt ordonanțe care au apărut deja în Monitorul Oficial și este cert că își vor produce efectele de la 1 ianuarie, însă - ca ordonanțe - trebuie să fie însoțite și de legi de aprobare, care se adoptă de către Parlament, apoi se promulgă de către președintele țării. Iar la nivelul Parlamentului aceste legi nu sunt încă adoptate.
Ce se va întâmpla, în 2018, în cazurile în care ordonanțele respective își vor produce efectele, dar ulterior nu vor fi aprobate prin lege? Cum se va „replia” mediul de afaceri dacă split TVA, mutarea CAS, impozitarea cifrei de afaceri în locul profitului și celelalte măsuri se vor bloca după o anumită perioadă de aplicare? Aceasta este marea dilemă cu care ieșim din tumultuosul an 2017 și intrăm în nebulosul an 2018
