Cum îi poate controla Fiscul pe „bogătaşi”
Averea persoanelor fizice poate fi de acum verificată de cei de la Finanţele Publice, dacă există suspiciuni că între ceea ce plătesc contribuabilii la stat şi ceea ce au în realitate sunt diferenţe semnificative. În Monitorul Oficial a fost publicat Ordinul ministrului Finanţelor Publice privind stabilirea modelului declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, precum şi a elementelor de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale. „Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de Titlul III din Codul Fiscal. Prin situaţie fiscală personală se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului pe perioada verificată. Verificarea constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală a contribuabilului”, precizează Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice într-un comunicat de presă.
Elementele de patrimoniu care tebuie declarate de persoana fizică supusă verificării fiscale sunt următoarele: bunuri imobile – terenuri, clădiri, alte bunuri imobile; bunuri mobile: mijloace de transport transport, bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural sau universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei animale; animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare depăşeşte 15.000 lei; active financiare: conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de economisire şi investire; plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate; alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei; poliţie de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto; cheltuieli: cheltuieli personale, cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere; datorii. Elementele de venituri care se declară de către persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale sunt următoarele: venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului; venituri realizate care nu sunt impozabile; venituri scutite de impozit, potrivit legii.
Diferenţa trebuie să fie de peste 50.000 lei
Fiscul solicită aceaste informaţii dacă în urma verificării prealabile constată o diferenţă semnificativă între veniturile pentru care plăteşte impozit şi cele pe care le are în realitate. „Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei”, se arată în Codul de procedură fiscală. În cazul constatării acestor diferenţe, organul fiscal îi solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificare sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal. Fiscul are la dispoziţie mai multe metode indirecte pentru a stabili baza impozabilă ajustată. Una dintre acestea este metoda sursei şi cheltuirii fondului, care constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării. Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor. A treia metodă este cea a patrimoniului, prin care se determină venitul impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniuliu net la începutul perioadei cu cea de la sfarşitul perioadei. (M. BOICU)














