Firmele, taxate doar dupa facturile la utilitati sau tranzactiile bancare
ANAF va aplica din 2011 procedurile care permit stabilirea de obligatii suplimentare de plata pentru firme si in lipsa evidentelor fiscale sau contabile prin reconstituirea veniturilor si cheltuielilor, printre altele pe baza facturilor la utilitati sau tranzactiile bancare."Deocamdata sintem in faza de elaborare a metodologiilor si probabil de la 1 ianuarie 2011 vom incepem sa le punem in aplicare", a declarat presedintele ANAF, Sorin Blejnar. La inceputul acestui an, Guvernul a dat ANAF posibilitatea sa stabileasca obligatii suplimentare de plata si in lipsa evidentelor contabile sau fiscale, prin reconstituirea veniturilor sau cheltuielilor, dupa modelul celorlalte tari membre UE care aplica astfel de metode. ANAF a publicat ieri un proiect de ordin care va stabili procedura si metodele utilizate pentru reconstituirea veniturilor sau cheltuielilor. In proiect sint mentionate cinci metode de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, respectiv metoda sursei si cheltuirii fondurilor, metoda depozitelor bancare si a fluxurilor de numerar, metoda marjei, metoda produsului/serviciului si volumului, precum si metoda patrimoniului net. Inspectia fiscala poate utiliza metodele indirecte ca procedura de control pentru stabilirea obligatiei fiscale in situatia in care se constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile contribuabilului sint incorecte, incomplete, false, nu exista sau nu sint puse la dispozitie. La elaborarea proiectului, pentru utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, s-au avut in vedere si recomandarile expertilor Fondului Monetar International. Pentru stabilirea bazei de impunere pentru impozitele si taxele datorate bugetului general consolidat al statului, regula generala sau directa are in vedere veniturile si cheltuielile asa cum acestea sint inregistrate in evidentele contabile si fiscale. La utilizarea mtodelor indirecte pentru estimarea veniturilor si cheltuielilor, se pleaca, de principiu, de la un element al bazei de impozitare prezumat a fi corect, cum ar fi o factura de utilitati sau sumele existente sau tranzactionate prin intermediul conturilor bancare.
