Raportul FHR: Tribunalul Vrancea a pus, în 2015, sechestre de aproape 7 milioane lei
Freedom House România a prezentat luna trecută, în prezenţa şefei DNA Laura Codruţa Koveşi, raportul FHR: Recuperarea prejudiciilor şi executarea confiscărilor – raport de diagnoză. Raportul îşi propune să facă o radiografie a situaţiei recuperării prejudiciilor produse statului român şi confiscării bunurilor dobândite ilegal. Documentul susţine că “de-a lungul timpului, în România au existat mai multe bariere în ceea ce priveşte lupta cu marea corupţie: de la simpla anchetare a unor înalţi demnitari bănuiţi de fapte de corupţie, considerată cu doar 12 ani în urmă drept imposibilă, până la trimiterea lor în judecată”, după cum se arată în document. Analiza FHR arată că provocarea cea mai mare a sistemului judiciar este recuperarea efectivă a prejudiciului produs statului şi identificarea şi confiscarea bunurilor dobândite prin infracţiuni, lucru care nu se poate face fără voinţă politică. Raportul urmăreşte trei linii de forţă care definesc momentele cheie ale procesului de investigare a fraudelor, de recuperare a prejudiciilor şi de deposedare de foloasele infracţiunii. Prima dintre ele este analizarea capacităţii organelor de urmărire penală de a institui măsuri asigurătorii eficace, urmată de practica instanţelor, inclusiv raportarea la instituţii juridice noi, cum este confiscarea extinsă, ori abordarea situaţiilor în care este solicitată confiscarea de la terţi. Cea de-a treia vizează evaluarea problemelor care apar la punerea în executare a deciziilor de confiscare.
Ce au făcut instanţele din ţară?
Pentru elaborarea acestui document, FHR a trimis curţilor de apel şi parchetelor de pe lângă curţile de apel din ţară câte o cerere de comunicare de informaţii în baza legii 544/2001, acesteia fiindu-i ataşat un chestionar care trata numărul de cazuri în care s-au dispus/solicitat măsuri asigurătorii şi decizii de confiscare şi valorile totale ale acestora. De asemenea, raportul beneficiază de opiniile a 18 procurori, judecători, ofiţeri de poliţie judiciară şi funcţionari din cadrul ANAF referitoare la calitatea investigaţiilor financiare, mecanismele de identificare a bunurilor ce au făcut produsul infracţiunilor, eficienţa colaborărilor procurorilor cu diferite instituţii ale statului, motivele din spatele trendului ascendent al numărului şi valorilor măsurilor asigurătorii, practica instanţelor, explicaţii pentru rata mică de recuperare a prejudiciilor şi de executare a deciziilor de confiscare. Datele culese în raportul de diagnoză arată că în 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care are în aria de competenţă şi judeţul Vrancea, a dispus măsuri asigurătorii, sechestre, pentru fapte de corupţie, evaziune fiscală şi spălare de bani, pentru bunuri în valoare de numai 62.126 lei. Raportul Freedom House face referire şi la măsurile asigurătorii dispuse în acelaşi an de referinţă şi de parchetele de pe lângă tribunal. Pe locul 16 în ţară, din totalul tribunalelor care au răspuns solicitării FHR, figurează Tribunalul Vrancea cu sechestre puse în valoare de 6.897.012 lei. Raportul FHR nu oferă însă lămuriri asupra căror dosare ar fi dispus Tribunalul Vrancea astfel de măsuri. “Pe parcursul anului 2015, în 28 de cauze în materie penală, Tribunalul Vrancea a dispus confiscarea a 480.489 lei şi a 182.325 euro. În 3 cauze având ca obiect infracţiuni de corupţie şi asimilate corupţiei s-a dispus confiscarea a 1.968 lei şi a 1.000 euro, iar în 2 cauze având ca obiect evaziune fiscală s-a dispus confiscarea a 30.070 euro, a 18.329 lei şi a unor bunuri (auto, ţigări)”, se arată într-un răspuns al Tribunalului Vrancea, oferit de purtătorul de cuvânt Carmen Danţiş reporterilor Ziarului de Vrancea.
Moldova, codaşă la recuperarea prejudiciilor
Raportul privind recuperarea prejudiciilor realizat de FHR arată că, “pe lângă DNA, măsurile asigurătorii semnificative sunt instituite mai degrabă de parchetele de pe lângă tribunale decât de cele de pe lângă curţi de apel, un lucru explicabil prin competenţa de investigare a infracţiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani şi de mică corupţie ce le aparţine”, după cum se arată în document. Acesta concluzionează un fapt cel puţin interesant, datele culese de la instanţe arătând că niciunul dintre cele 12 parchete care au instituit măsuri asigurătorii semnificative nu este din regiunea Moldovei, care înregistrează datele cele mai scăzute.
Care sunt instituţiile care lucrează pentru recuperarea prejudiciilor?
La prezentarea raportului a participat şi şefa DNA Laura Codruţa Kovesi
În ceea ce priveşte identificarea bunurilor ce provin din infracţiuni ori aflate în patrimoniul unei persoane cercetate, procurorii şi ofiţerii de poliţie judiciară care au participat cu declaraţii la acest raport spun că lucrează cel mai bine cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. În acelaşi timp, colaborarea cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală primeşte aprecieri mixte din partea procurorilor, după cum indică raportul. Înfiinţarea Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală în cadrul ANAF şi faptul că este condusă de doi procurori par să fi condus la o îmbunătăţire a colaborării. Este apreciată colaborarea cu Agenţia Naţională de Integritate, în special în privinţa expertizei oferite. Procurorii s-au folosit şi de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru a verifica acţionariatul la societăţi.
Primăriile, locul unde se scurg informaţiile
Problemele majore de identificare a bunurilor rămân însă în relaţia organelor de urmărire penală cu administraţia publică locală. “Evidenţa bunurilor impozabile este constituită la nivelul primăriei. Primăriile au aceste evidenţe informatizate, dar nu există o bază de date centralizată, iar procurorii ar trebui să ceară datele relevante direct de la primării. Dar în multe cazuri persoanele investigate «au cunoştinţe în rândul primăriilor şi află că sunt supuse unor verificări»”, arată un procuror. Adresarea la primării este, în viziunea multor procurori, un risc privind confidenţialitatea investigaţiei. O dificultate pentru a verifica traseul banilor prin conturi, procurorul trebuie să ceară încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru a obţine relaţii de la bănci, pe când inspectorii antifraudă, cei de la finanţe sau ANI o pot face direct, fără mijlocirea instanţelor. În 2015, CA Galaţi a avut 183 de cazuri, cu o valoare de 9,8 milioane lei, de sentinţe definitive privind recuperarea prejudiciului. În 115 cazuri, pentru peste 20 milioane lei, au fost date sentinţe definitive în care s-a dispus confiscarea. „Problema sechestrului nu este să-l aplici, ci să garantezi recuperarea prejudiciului sau confiscarea. Este chiar o obligaţie a statului. Aşa respecţi şi drepturile inculpatului, care, obligat să plătească un prejudiciu, îl va plăti din acel sechestru, nu va trebui să vină cu bani de acasă pentru că tu n-ai ştiut să gestionezi, sau, dacă e găsit nevinovat, trebuie să-şi primească înapoi bunurile, nu poţi să i le distrugi. Responsabilitatea este majoră şi este a statului. Trebuie să ai oameni pregătiţi care să gestioneze aceste bunuri”, după cum susţine un procuror care a participat la realizarea raportului. (Iulia CREŢU)
