Economic

Povestea unei familii care a lăsat amara Italie pentru o afacere dulce în satul natal

Ziarul de Vrancea
14 aug 2015 4256 vizualizări
O familie din comuna Ploscuţeni s-a întors acasă din Italia pentru a arăta că se poate trăi bine şi în ţară u Gabriela Stoica şi-a deschis cofetărie şi pizzerie acasă, în vreme ce capul familiei s-a apucat de stupărit u după ce au investit tot ce au avut în acest bussines, rezultatele au început să apară u au accesat şi fonduri europene unde s-au izbit de birocraţie dar şi de proverbiala şpăguţă românească

Pe Gabriel şi Gabriela Stoica i-am cunoscut acum doi ani la Roma. Viaţa îi adusese acolo, departe de casă, cu copii, cu muncă, cu tot ceea ce însemna existenţa de zi cu zi. Aveau probleme de sănătate, de bani, de muncă, într-o Italie care se poticneşte tot mai mult şi unde, după 12 ani de emigrare şi sacrificii, nu mai era America visată. Munca deveniste o problemă, pregătirea copiilor, deşi cu rezultate de excepţie, era o chestiune incertă … Despre Iulian, băiatul cel mare al familiei, am scris la vremea respectivă. Atunci Gabriel începuse să-şi facă planuri, să gândească la o nouă readaptare: cea de la casa natală.

Cofetărie şi pizzerie în  sat

Prin luna mai, când salcâmul se scuturase şi teiul îşi împrăştia parfumul prin pădurile de pe malul Siretului, am ajuns la Ploscuţeni. Localitate pitorească, întinsă vesel între malul stâng al Siretului şi coasta dealului împădurită, Ploscuţeniul este locul de unde familia Stoica plecase spre mirajul Italiei. Viaţa bate filmul şi realitatea economică a râvnitei cizme Occidentale începuse să se năruie. Nu intrăm în detaliile motivelor reîntoarcerii. Cert este că, de la ultima vedere la Roma, familia Stoica a renăscut total. O curte lungă, ce pleacă din strada principală, urcă lin, printre pomi, spre casa pe care au cumpărat-o aici. Dincolo de ea, pe deal, grădină mare, plină de pomi fructiferi, copaci şi stupi, animale în grajduri…
Încrederea lor în România, într-o afacere acasă, în dormitul pe propria pernă, trezitul la cântatul cocoşului şi avutul grijii de gospodăria lor şi nu munca pentru străini, printre străini, le-a dat altă energie. Feţele lor sunt radioase, inimile lor tresaltă când îmi povestesc de ce au făcut şi ce fac în continuare: o cofetărie mică, amenajată cu tot ce trebuie, adună seara tineretul din sat care vine aici să se relaxeze dar să mănânce şi pizza pe care Gabriela o pregăteşte aşa cum a învăţat la Roma. Mai un suc, mai o bere, şi ziua e un du-te-vino de clienţi.

Mierea dulce se face cu şpagă amară

Fabrică de stupi şi de miere la Ploscuţeni

Dar treaba lor cea mai serioasă, cu care se mândresc cel mai mult, este mierea de albine. Anul acesta au avut prima producţie. După ce au investit tot ce au avut în acest bussines, rezultatele au început să pară. Au accesat şi fonduri europene, cu şpaga aferentă, bineînţeles, fără de care nu înţelegeau de ce nu li se eliberează dosarul care era gata. Acum au prima miere din flori de salcâm. Mergem într-o altă gospodărie, cea a tatălui său pe care, la 83 de ani, îl găsim în curte lucrând de zor la fabricarea stupilor. Îmi arată întregul ciclu al producerii acestor sofisticate case pentru albine. Gabriel a început această afacere alături de fratele său. Cât a muncit în Italia a agonisit, inclusiv experienţă la o stupină în zona Frosinone. Aşa au ajuns şi la Ploscuţeni stupii cu sisteme de control la vedere al albinelor, de care sunt tare mândri. Producţia acestora fără a fi nevoie să-i mai cumpere, realizarea lor cu grijă şi la costuri mici sunt, desigur, o realizare. Moş Ion, tatăl celor doi băieţi întorşi de pe meleaguri străine, e fericit să aibă copiii în ogradă şi să-i vadă trebăluind, construind. Curtea e plină de stupi, atelierele pline de scule şi maşinării entru lemn şi fier.

Au crezut în întoarcerea acasă

Din Roma, caput mundi, la albinele de pe dealurile Ploscuţenilor

Urcăm pe un alt deal, tot al lor, unde natura te învăluie cu miresme, adieri şi zumzet de albine. Departe traficul, aglomeraţia, claxoanele, înjurăturile, frenetismul celor care au treabă dar nu fac mare lucru. Aici, câteva mii bune de albine fac drumuri istovitoare, ajungând până la 2 km, pentru a aduce polenul în stupii înşiraţi într-o anumită logică. Nepotul lui Gabriel, fost elev la şcolile din Frosinone, este ghidul nostru. Curtea fratelui lui Gabriel e plină de orătănii iar coabitarea unui mistreţ cu un porc domestic este expresia maximă a păcii şi înţelegerii între animale. Într-un singur an au reuşit să aibă 270 de stupi cu familii cu tot iar rezultatul mergem să-l vedem pe viu. Butoaie mari de inox sunt pline cu miere abia centrifugată cu o seară înainte. Ochii îi surâd lui Gabriel Stoica iar satisfacţia muncii sale este deplină. Lin, densă, curge mierea care umple borcanul cu delicatesa. Toată această miere este muncită de albinele de pe deal şi de mâinile fraţilor Stoica, care au crezut în întoarcerea acasă, şi care, dincolo de greutăţile birocratice de care România nu vrea să scape, este satisfacţia muncii acasă la ei. Oamenii aceştia şi-au suflecat mânecile şi au făcut ce ştiau mai bine: să muncească. Cei doi copii ai familiei Gabriel şi Gabriela Stoica sunt la şcoală. Iulian, copilul care acum doi ani de zile intra al doilea la singurul liceu de muzică din Roma, fără să aibă pregătire de specialitate, a lăsat caput mundi şi-şi continuă învăţătura la un liceu de muzică din Bacău iar sora cea amică, deşi de puţin în ţară, este deja olimpică. Oameni simpli, oameni care cred în ceea ce fac, oameni care sfinţesc locul oriunde s-ar afla. (Cristi Merchea, Emigrantul.it.)

Gabriela si Gabriel


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.