Un sfert de veac de „reformări” deșarte(III)
Șmenar este format în limba română de la șmen (etimologie necunoscută), însemnând „operație de substituire frauduloasă a unui original (bani, tablouri, bijuterii etc.) cu un fals”. Șmenarul este deci persoana care înșeală. Regnul acesta „socio-profesional” cuprinde însă și alte specii: cioflingari, trădători, turnători, țepari etc., mulți dintre ei ocupând locuri în față în mai toate guvernele, camerele parlamentare, structurile de forță, primării.
Ceea ce scriam în anul 2000 este astăzi mai valabil ca oricând.
Căsăpeşte-i, Doamne, pe șmenari!
„Nu vezi, Doamne, cât de greu o duc, cum slăbesc de
foame şi mă sting, de nimic nu pot să mai m-ating, totu-n jur
a devenit caduc. S-a umplut pământul de șmenari, de
maşini luxoase, de obezi, ori pe unde-ai vrea să te aşezi,
peste tot dai numai de șperțari.
la-le, Doamne, minţile la toţi, fă-le trupul plin de umflături,
dă-le-n loc de vin să bea lături, că, prea-s lacomi de
averi şi hoţi. Nu-i mai face, Doamne, demnitari, cu blazonul
lor de mari pungaşi – din Feleac şi până în Crângaşi,
căsăpeşte-i Doamne pe șmenari.
la-le tot ce-au strâns în zeci de ani, că ne-au stors
amarnic de puteri, adunând averi peste averi,
mama lor de şmecheri şi golani!
De ce ei să aibă veşnic tot, că nu-mi dau nimic
dacă le cer, răsuceşte-Te pe tron un pic în cer, nu mă
mai privi ca pe-un netot, dă-mi şi mie doar un mic sur-
plus, c-am rămas un simplu bugetar, c-un salariu cât un
degetar, de ce ei să aibă-atâtea-n plus? Chiar de sunt
maeştri în mişcări şi-ar scăpa şi de mânia Ta, bagă-i la
turbincă, nu uita, căsăpeşte-i fără remuşcări!
Pâinea creşte zilnic doar la preţ, carnea – şi mai şi în
galantar, toţi mă-nşeală-n piaţă la cântar, nu-l mai
controlez pe precupeţ. Îmi cârpesc întruna haine vechi,
în picioare-mi pun de-acum gumari, toate stau pe mine
strâmb şi mari, iar reformele îmi ţiuie-n urechi. Pe când ei,
țeparii vechi şi noi, ca ciocoii ăia din roman, urcă-avan
în topuri an de an, stând comod în jilţurile moi.
Tot ce-i rău – de la șmenari avem, ne-a ajuns cuţitul iar
la os, lumea parcă s-a întors pe dos, nu mai ştim ce
vrem şi ce nu vrem. Peste tot sunt numai cioflingari,
pune-i Doamne și pe ei în furci, nu-i observi cum fug
la greci sau turci? Căsăpește-i, Doamne, pe fugari!
Toarnă-le control după control, bagă-le sub pat un comisar,
să le fie somnul un coșmar și seiful totdeauna gol”.
***
Astfel delira Grigore într-un bar, adresându-se solemn
către confrați, care moțăiau cam afumați și ajunse omul...
Dom’ Primar! Dar cum se văzu așa boier în biroul lui
din Sărindar, deveni-ntr-un an și el șmenar, șef cam peste
toți din cartier: dacă-i ceri o viză pe-un proiect „– Da, dar
cât lași pentru noi, mă?, crezi că se aprobă fără noimă –
le cerea el șpaga în direct. Căsăpește-i, Doamne,
la global, pe toți, căci în fiecare zace un șmenar,
care se visează doar o zi primar, ca să ne ferească
de țepari și hoți...
Valeriu Anghel
