Un sfert de veac de „reformări” deșarte (X)
Dicționarul social la care s-au făcut că lucrează politicienii români de un sfert de veac n-a trecut de litera A – împotmolindu-se la „austeritate”, cuvânt latin preluat de noi prin franceză cu sensul de „calitate a oamenilor, a vieții sau a manifestărilor lor de a fi cumpătați, severi cu ei înșiși, chiar aspri”.
În economie, desemnează „totalitatea limitărilor impuse de guvern cheltuielilor publice sau dorite în consumul privat pentru a se ajunge la o însănătoșire economică”. Nici vorbă de a tăia investiții, salarii, pensii, burse, ajutoare de boală etc. Din aceste motive românii blestemă din nou arghezian, așa cum o fac de fapt de 25 de ani...
Blesteme
(„argheziană”)
Destinele ţării, conduse de persoane aflate în treabă,
Încep a părea licitate pe un colţ de tarabă;
În piaţă, pe stradă, la câmp – oriunde ar fi,
Românul se plânge că nu mai poate trăi.
Cuţitul reformelor i-a ajuns până la os,
Toate se-aşează pieziş, pe un mal nisipos.
Veninul din suflet, adunat de el peste vreme,
Se varsă și-acum într-un jalnic potop de blesteme.
Cenuşă şi pulbere, bătute de vânt să se facă
Averea furată din casa noastră săracă.
Usca-li-s-ar mâinile celor ce tot ne-au luat
Și doar pentru binele lor ordonanţe au dat.
Lăcuste, gângănii şi şoareci să le roadă avutul,
Să-şi piardă de-a pururi prezentul, viitorul, trecutul;
Obrazul să le fie mâncat de vărsat şi creştetul gol,
Să le mârâie veşnic dulăii gărzii fiscale pe hol.
Să mestece-n locul aromatelor gume – otavă,
Să le pută buricu-a pastramă de vită bolnavă;
Să n-aibă de unde lua, când au greaţă,
Un castravete murat sau un pepsi la gheaţă.
Mucegaiuri şi molii să le umple garderoba bogată,
O ţandăra spartă de os să le stea-n beregată;
Abundenţa lor monetară de azi să se stingă,
Javre de câini puturoşi la pomeni să îi lingă.
Să se scape pe ei în Guvern când ordonanţe votează,
Și-atunci când tuşesc – să primească gogoşi de gălbează;
Să fie cu limba umflată un discurs când se-apucă să-l ţină,
Când dau interviuri, să-i înţepe-n gâtlej o albină.
Să-şi frângă grumazul când sar, ocrotiţi, peste legi,
Odraslele lor să fie cu urechile blegi;
Să se-ngraşe ca porcii, ajungând niște mase diforme,
Cotonogi şi obezi, să se-ncurce mereu în reforme!...
