Tradiții de Crăciun: Sarmaua ...„ românească”
Se știe și nu mai trebuie demonstrat cum că, încă din vechimea cea mai veche, românii fac, de sărbătoarea Crăciunului, tradiționalul produs autohton numit simplu SARMA. Gospodinele se întrec, care mai de care, să pregătească, după secrete rețete personale, minunatul produs care urmează a produce viitorilor consumatori cele mai sublime reacții ale papilelor gustative spre lauda și gloria de sezon, a realizatoarelor.
Deja, la mine în casă, s-au pregătit cratițele și instrumentele de lucru iar bărbații (adică eu) au primit dispoziții verbale stricte cu ce produse să vină de la cumpărăturile din piață, însoțite de avertismentul sever „vezi ca nu cumva să te încurci pe la vreo bere pe acolo și să mă faci să întârzii la învelit sarmalele!”
Cu lista într-o mână și cu sacoșa în cealaltă mână, hai la cumpărături.
Primul obiectiv de pe listă e, firesc nu? ...carnea de porc. Neapărat de porc românesc, dacă vrem sa păstrăm – conform normelor internaționale – regula de „ produs tradițional autohton”, adică exclusiv din produse autohtone. Iau măcelăriile la rând și întreb: - carne de porc aveți?
- Păi dumneata nu o vezi? Câtă să fie?
- O văd, dar vreau să știu dacă e carne de porc românesc. Adică, de-al nostru...autohton.
Măcelarul se uită la mine chiorâș, de parcă ar vedea o minune
- De porc românesc? E-te-te la el! Da ce, asta de porc spaniol nu-ți place?Vrei porc românesc? Îți dau eu o adresă în comuna Risipiți și îți iei d-acolo carne românească, de la un văr de-al meu.
M-am lămurit. Mai întreb la vreo două măcelării de unde mai aflu, în completare, că mai pot găsi carne din Ungaria, ”că p-acolo n-a fost pesta porcină de-a trebuit să omorâm câteva mii de godaci, ca pe la noi. Că a oprit-o la ăia, la Schenghen.”
M-am lămurit! Deci carne de porc autohton, mai va! Înseamnă că nici ceva bucăți de slănină, sau ceva untură nu am șansa să găsesc pentru sarmaua românească.
Mă uit pe listă și caut mai departe: niște ceapă. Evident, tot românească! Păi da! Pe tarabele din piață ceapă câtă vrei, dar nu...românească!. Măi fraților, dar ceapa aia românească, ceapa albă, roșie, „de apă”...unde s-a dus? Păi, nu s-a dus ci...s-a adus. S-a adus din China din Olanda din...Că pe la noi a dat (iar) nu știu ce pandemie la ceapă de nu s-a mai făcut decât vreo două-trei kile. În rest?...„Ajutoare” din afară! Mulțumim pentru grijă!
Hai mai departe!.
Mai departe...în căutarea unui accesoriu obligatoriu: varza!
Varza murată românească, desigur.Varză este dar...Ați ghicit: este, dar este adusă de pe alte meleaguri: cică mai ales din Turcia. Ca să vezi! De fapt e, oarecum, firesc fiindcă, se spune, că sarmalele noastre își au originea „etnică” tot din Turcia. Așa că...
Așa că... hai după orez. Doar n-o să credeți că am găsit orez românesc. Păi, de unde? Știm cu toții că orezul vine, hăt de departe, din China. Fie! Se acceptă! Luăm orerz chinezesc pentru sarmaua „românească”.
Mă uite pe listă: roșii sau bulion. Roșii? Acum, iarna?! Păi da. Sunt pline rafturile de la supermarketuri cu roșii...olandeze. Că la dânșii iernile nu sunt ca pe la noi ci cu soare, călduroase de se umplu piețile cu roșii, castraveți, ardei grași și alte legume...”tropicale”. Dacă vrei, în schimb, bulion, nici-o problemă: tot în supermarketuri găsești stive întregi cu bulion...bulgăresc. Că sunt bulgarii renumiți cu faimosul lor Ketchup. Și, la sarmaua românească, puțin ketchup bulgăresc, merge; îi dă așa, o tentă mai ...balcanică.
Tot de import este și...piperul, cică de pe meleaguri asiatice, dar asta nu contează. Pentru două-trei boabe măcinate...Găsesc, în sfârșit, și ceva autohton: sarea. Bine că o mai avem și pe asta. Deocamdată. Dar nu m-ar mira să găsim, în curând, și sare aducă din...Egipt. Sau din Mexic
Citesc lista : niște ouă și o pâine.
Ouă? Păi de unde? Că am avut ”norocul” și ne-a vizitat (cică!) gripa aia aviară de a ucis regimente întregi de păsări. Și au venit alte”zburătoare” de peste granițe (cică, din Ungaria, din Ucraina...) de ne-au umplut cuibarele cu ouă. Mulțumim de ajutor! Pâinea? Păi mai știe cineva cum este gustul de pâine românească? Să fim serioși; la orice colț de stradă dai de o brutărie...turcească. Tot felul de ”copturi” cu tot felul de gusturi, numai alea de pâine românească, frământată cu drojdie sau maia și coaptă pe vatră, nu prea mai găsești. Asta ca să nu spună strănii „ dom-le, în România se poate mânca o pâine!” Și, n-au dreptate?
Dar, timpul trece și soția mă caută la telefon să mă întrebe, malițios, „dacă mai ajung acasă până la Crăciun?” De unde să știe dânsa cât de dificil este să te aprovizionezi pentru o sarma tradițional românească!
Ajuns acasă în timp util, mi se pune dinainte un șorț colorat (cadou din Italia) și o mașină electrică de tocat carne, tot cadou, dar din Olanda. Îmi execut sarcinile de tocător al amestecului și urmează așezarea saramalelor într-o oală specială din ceramică (din Spania) după care, firesc, nu? se produce introducerea obiectului „„oală” în cuptorul aragazului polonez.
E gata! Acum așteptăm.
Noi, în familie, așteptăm vizita specială a unui bun prieten care s-a mutat de vreo 6 ani în Australia și care ne-a spus vă vine special în România, de sărbători, să mănânce „ o sarma d-aia, tradițional românească”, de care îi este tare poftă. Noi, îl așteptăm. Poate vine cu niște ouă de struț, că d-astea nu prea avem.
În rest, SĂRBĂTORI CU MULTE BUCURII ȘI ÎMPLINIRI! DOAMNE AJUTĂ!
Prof. Victor Simion
