Sarmaua românească și...Japonia
Sătul de clocotul vieții politice românești, mă aventurez să caut, printre numeroasele canale de scurgere ale posturilor Te-Ve, ceva mai interesant și, chiar găsesc: un film (deja început) despre ceva ce se petrece în Japonia. Și ce se poate petrece în Japonia într-un film „de aventuri” decât niște întâmplări cu mafioți, cu luptători karatiști, cu mafii locale ș.a.m.d.? Pe mine m-a atras însă numele actorului principal: Stepfen Segall, cunoscut din filmele cu astfel de subiecte, un specialist în luptele specifice japonezilor karate, ”Kung Fu” și altele asemănătoare. Hai la film. Hai!
Pe scurt, în film se derulează următoarele întâmplări.
În casa (tipic japoneză) a unui bătrân maestru al artei de lupte kung-fu, vine, disperat, un tată care îi relatează bătrânului maestru cum că un „mafiot” dintr-o bandă cunoscută i-a răpit fetița de l4 ani pentru motivul că fetița (de l4 ani) posedă niște însușiri speciale, un fel de viziuni referitoare la faptele prezente și viitoare „mafiotul” dorind să-și ascundă unele nereguli și să anticipeze soarta ce îl așteaptă. Bătrânul maestru ale artei „kung-fu” cheamă la el un tânăr ucenic (dovedit a fi bun în asemenea gen de lupte) care, surpriză! (bombă!, cum ar spune experții de la tv-uri) află, taman acum, că de fapt, el este chiar fiul bătrânului maestru. La această „descoperire” mai participă încă un alt fost elev (actorul St.Segall) al bătrânului maestru care se implică și el în această aventură. Dar n-apucă să se bucure de întâlnire fiindcă dau peste ei niște oameni răi, trimiși ai răpitorului, cu misiunea de a-i kafti pe salvatori și să nu afle unde este fata. Iese o kafteală tipic ”kung-fugistă” soldată cu victoria (bine-nțeles!) a oamenilor buni. Care, oameni buni, primesc drept recompensă de la teveul românesc, o pauză cu o...strachină cu motive populare românești, plină cu sarmale în foi de varză, unse zdravăn cu o lingură de smântână ardelenească, sprijinite solid de un deal de mămăliguță galbenă.
Frumos gestul postului românesc de teveu, nu? Mai ales că postul teveu respectiv a trebuit să facă un sacrificiu și să-și întrerupă filmul pentru a întroduce această ofertă culinară generoasă....Ca să vezi!
Mai departe.
Păi, mai departe, se reia filmul, ”salvatorii” se întâlnesc într-un loc secret cu alți prieteni pentru a pune la cale felul, strategia, prin care să o poată salva pe copila de 14 ani răpită de omul rău. Se sfătuiesc ei, fiecare după mintea lui și, până la urmă, ajung la un rezultat. Dar n-apucă să se despartă și să se ducă fiecare așa după cum au stabilit fiindcă, să vezi minune, Teveu românesc, grijuliu, zice ”stop film!” ca sâ le oferă din nou, drept gest stimulativ, strachina românească cu sarmalele în foi de varză, unse cu un strat gros de smântână ardelenească, sprijinite serios de un deal de mămăliguță aurie. Nu ni se spune și, deci, nu știm, dacă eroilor din echipă le-a plăcut sau nu, darul de la teveul românesc. Dar, vorba românului, ”fie primit!”
Gata cu pauza de masă! Mergem mai departe cu filmul...
Păi, după ce (se presupune) că au consumat cu poftă din tradiționalele noastre produse naționale, sătui și revigorați, băieții buni au pornit a se întâlni cu alți câțiva băieți buni pentru acțiunea de recuperare. Pentru asta se duc undeva, la un subsol intunecos unde se organizau (clandestin, desigur) lupte între diverși tipi foarte muschiuloși, unde se întâlnesc cu ceilalți băieți buni (printre ei și o fată, foarte bună ”kung-fugistă”, cum se va vedea mai departe) numai că, patronul speluncii îi dibuiește pe intruși și se începe o bătaie ”ca-n filme”, cum se zice. Ei, și aici intervine și tânăra ”kung-fugistă” (care, cam pusese ochii ei oblici pe furtunosul american) care năbădăioasă rău, lovește cu mâinile, cu picioarele, cu capul și cam cu tot ce are la îndemână, ba chiar îl ajută și pe eroul pozitiv, dar evident că este obosită și atunci, regizorul nostru de la teveul național dă ordin: ”stop filmul!”. Și filmul se oprește fiindcă postul de teveu îi sare în ajutor tinerei kung-fugiste și celorlalți și le zice: stați fraților, hei, oleacă de pauză că ați obosit!” Și le oferă, cu generozitatea specifică posturilor comerciale de TV, ce credeți? Iar o strachină cu sarmale în foi de varză, cu smântână ardelenească și mămăliguță moldovenească. Uite-așa! Să vadă străinătatea ce efecte miraculoase are sarmaua românească, cu mămăliguță și smântână. La concurență cu celebrul spanac al lui Popey Marinarul. Sâc!
Mai departe...
Aventura continuă. Trupa de băieți buni se deplasează la reședința ”băiatului rău” unde se afla reținută copila de 14 ani și se mai încinge acolo o repriză de lupte ”kung-fu”, mamă-mamă, soldată, până la urmă, cu victoria băieților buni și cu uciderea celor răi (așa le trebuie, dacă n-au apucat să guste măcar, din sarmaua românească!) și, până la urmă (absolut firesc!) adică în final, învingătorii mai primesc drept supliment merituos, din partea postului de teveu românesc...o strachină cu motive naționale românești, plină cu sarmale naționale, tot românești, peste care se lăfăie languros o lingură de smântână românească ce se sprijină pe o movilă aurie de mămăligă românească. Să moară de poftă tot arhipelagul japonez. Iaca na!
Filmul s-a terminat, dar eu a trebuit să deschid larg ferestrele și să-mi aerisesc camera fiindcă în cameră mi-a rămas un stăruitor miros de saramale românești cu smântână și cu mămăliguță. Gata! Până la anul să nu mai aud de sarmale!
Nu-mi rămâne decât să caut în programele TV ca să văd pe unde se mai oferă ceva de-ale gurii, că programele, în sine, nu mai interesează pe nimeni; importante sunt ofertele de ciorapi, creme, papanași, sutiene, tampoane higienice și alte lucruri esențiale pentru existența noastră. Nu-i așa?
La mulți și binecuvântați ani!
Prof. Victor Simion
