Poveste cu o nunta, fara sfârșit
A fost odată ca niciodată, pe vremea când puricii se potcoveau cu 99 de ocale de oțel de nu mai puteau zbura până la cer, îi prindeau hoții de fier vechi și-i vindeau la REMAT...
Undeva, într-o țară îndepărtată, în care nimănui nu-i păsa că se va instaura o dictatură peste un an, cam ca la noi, pentru că toți erau mulțumiți, trăiau bine și aveau de toate, cam ca-n America, trăia un baron feudal. Cam cum ar fi un președinte de consiliu județean PSD din zilele noastre. Baronul deținea palate cu piscină și moșii întinse, trecute pe numele mamei și fratelui, conducea calești și armăsari pur-sânge, pe care îi ținea în grajdurile prietenilor, controla poliția locală, Garda Financiară și încasa 10% din orice lucrarea și investiție care se făcea pe moșia lui.
Avea feudalul ăsta o țiitoare sau concubină cum ar zice unii de pe la noi, femeie întreținută cum scrie la DEX, prietenă ori vecină cum le-ar declara un președinte de consiliu județean ziariștilor.
De la o vreme, a început baronul să observe că țiitoarea și-a cam luat nasul la purtare, că făcea aranjamente pe la spatele și în numele lui, că-i dădea indicații despre cum să conducă baronatul, cum să facă politică, pe cine să promoveze și pe cine să trimită în exil.
Asta n-ar fi fost mare lucru pentru că și alții, colaboratori apropiați, făceau la fel. Feudalul se obișnuise să să fie lucrat pe la spate, pus în fața faptului împlinit și să încaseze lovituri în față de la poporul care îi reproșa golăniile pe care alții le făceau în numele lui. Dar asta este dintr-o altă poveste...
Ce-l enerva cel mai tare și mai tare era că țiitoarea a încercat să-l întoarcă împotriva familiei, șoptindu-i, în pat, tot felul de vorbe otrăvite. Ba, peste toate, ridica și pretenții s-o ia de nevastă ca să-i dea statut oficial.
Azi așa, mâine așa, feudalulului i s-a cam acrit și a hotărât să scape de ea. Cu atât mai mult cu cât se cam trecuse, cremele de înfrumusețare nu-și mai făceau efectul iar pe la încheieturi se vedeau cusăturile operațiilor estetice. Unde mai pui că, așa cum se întâmplă în povești, i s-au și aprins călcâiele după o altă domniță mai tânără și licențiată.
Într-o zi, sătul de tolocăneala din ajun, aruncându-și ochii roată, jur-împrejur, observă un vasal mai tomnatic, dornic să parvină și să avanseze pe scara socială, care se tot gudura pe lângă el. Îl aștepta la intrare și-i deschidea ușa, se oferea să-i care geanta, să-i tragă scaunul ori să-i ducă paltonul la cuier.
Și de cum îl văzu, în minte îi încolți soluția salvatoare.
Tot numai un zâmbet, îi chemă pe amândoi, pe vasalul tomnatic și pe țiitoare, le uni mâinile și le recită ca din Scriptură:
„Cum să zic io, vă spun cu toată responsabilitatea, bag seamă că vă cam plăceți. Așa că luați-vă, iubiți-vă și înmulțiți-vă“.
Prima care și-a revenit din șoc a fost țiitoarea care simțise deja (deh femeie) că nu mai are nopți multe de dormit în patul baronial și c-a venit vremea să-și facă bagajaul. C-un suspin, a picat fix în brațele vasalului tomnatic, dar numai după ce i-a aruncat baronului, în poală, un bilețel cu cerințele pe care le voia îndeplinite: o moșioară și un palat pentru ea, câte un serviciu bine plătit pentru fie-sa și pentru giner-su precum și funcția de staroste peste cel mai mare târg din ținut pentru noul iubit. Ca să-și îndeplinească visul și să ajungă o doamnă, nu doar o particulară, de care-și râd vecinele din cartier. Pentru cei ce nu sunteți familiarizați cu termenul, starostele este un fel de primar din vremurile noastre.
Bucuros c-a scăpat doar cu atât, dornic să se arunce cât mai repede în brațele domniței nou apărute la orizont, baronul a acceptat.
Imediat ce a ajuns staroste peste cel mai mare târg din ținut, vasalul tomnatic și-a părăsit nevasta i-a lăsat în grijă cei doi copii și a părăsit domiciliul conjugal, dar nu înainte de a-l pune în vânzare. Apoi a anunțat mare nuntă cu doamna cea nouă a inimii sale .
Poate vă așteptați ca narațiunea să se încheie cu o nuntă ca în povești la finalul căreia toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ei bine, nu e chiar așa.
Povestea spune că fosta țiitoare n-a reușit să treacă peste despărțirea de baronul ținutului. Nici măcar cu ajutorul psihologilor. Drept urmare, cunoscându-i multe dintre secrete și-a pus în cap să-l dea jos și să-l înlocuiască cu viitorul soț.
„Dacă l-am făcut staroste peste cel mai mare târg, îl fac și feudal peste tot ținutul“, s-ar fi exprimat ea la o șuetă cu mai mulți vasali locali (un fel de consilieri locali de pe la noi), slujbași de casă (un fel de directori de instituții publice din vremea noastră), negustori (un fel de oameni de afaceri de pe la noi) și tot felul de alți trepăduși.
De aici până să le bage în cap, viitorului soț și tovarășilor acestuia că poate s-o facă, n-a fost decât un pas. Pe care l-a făcut grațios, spune povestea, acasă la viitorul naș (unde este nuntă vorbim și de un naș) la o întâlnire cu Mustață Împărat, cel care conducea întreaga împărăție (un fel de președinte PSD din vremurile noastre).
Parșiv, Mustață Împărat s-a prefăcut că-i ascultă cu atenție dar, cu toate că nu-l avea la mațe pe baron, nu și-a luat nici un angajament. Doar i-a încurajat să-i dea înainte cu uneltirile și să-l dea jos pe feudal. Asta și pentru că avea propriile-i planuri și voia să-l înlocuiască cu un scrib (un fel de notar public din vremurile noastre) în care avea mai multă încredere.
Între timp, mă luai cu vorba și uitai să vă spui că baronul a aflat despre uneltirile fostei țiitoare de la un parșiv ajutor de staroste (un fel de viceprimar din vremurile noastre) care voia să avanseze ca staroste plin, și s-a enervat îngrozitor.
Așa se face că nu le-a mai dat binecuvântarea sa celor doi și nici n-a mai dansat la nunta lor, făcându-și de treabă în altă parte. Ba n-a mai lăsat nici pe alții să danseze, ceea ce a dat destul de rău pentru viitorul politic al starostelui.
He, he – ca să parafrazez un prim-ministru - povestea noastră, dragii moșului, se încheie aici. Dar, atenție, nu se sfârșește. Mai curând sau un pic mai târziu, va avea și o continuare.
Din două una: ori fosta țiitoare împreună cu starostele vor da de pământ cu baronul feudal și-i vor lua locul, ori acesta îl va trimite pe staroste în viața privată, iar pe fosta țiitoare la cuptor, să coacă acele plăcinte cu brânză la care, se spune, se pricepe atât de bine.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
De același autor
