Poveste cu ciolan
Într-o gospodărie de la noi,
Nici prea urâtă dar nici prea de soi,
Trăiau mai multe animale,printre care:
Un ciobănesc săsesc,talie mare,
Pe nume Ştrauss Wagner la vorbă cam hapsân
Ce în ograda asta era ales jupân,
Pisicul Monta cu trese în blăniţă,
Amic de taină cu purcelul Ghiţă,
Doi şoareci de elită,na, belea,
Conduşi din umbră de o cucuvea
Ce-avea o sarcină nu ştiu cum şi de ce
Să -i caute pe toţi la ADN.
Şi dacă Ştrauss Wagner mai mult se odihnea,
Lăsându-şi toată treaba s-o facă altcineva,
Pisicul Monta şi purcelul Ghiţă
Se hârjoneau frumos prin poieniţă.
Se sfătuiau ce să mai ciolănească
Şi-n ce costiţe să mai investească,
Făcând afaceri în diverse moduri
Iar banii veneau lin şi fără noduri.
Dar într-o zi, sosi cu dedicaţie
La cucuvea, o mică reclamaţie,
În care Monta şi purcelul Ghiţă
Umblau cu ADN fals la costiţă.
Un delict grav, desigur şi-un afront
Se petrecea-n ogradă,nu la Chilia-n port.
Iar cucuveaua,văzând că e belită
Îşi anunţă echipa de elită,
Doi şoareci,slugi umile,de duzină,
Unu' Lucică,altul Mandarină:
"Deci,după cum vedeţi şi constataţi
La ADN,suntem falsificaţi.
Cum vom mânca costiţă falsă-n ciorbă?
Mişcaţi-vă degrabă şi faceţi rost de-o probă !"
Uşor de zis,mai greu de-nfăptuit
Dar ce plăcut să pleci la paradit!
Însă cumva ,subtil ,o antenuţă
Avertiză purcelul şi pe mâtă.
Nu mai mişcau,nu mai scoteau o vorbă
Nici gând să facă guzgăneii rost de probă.
Aşa că Mandarină şi Lucică
Plecară noaptea când lumina-i mică,
Săpară lângă Monta o gropiţă
Plantând un os,(că n-au găsit costiţă).
Gata dosarul,sub bune-auspicii,
Osul ca probă,rezonabile indicii.
Poate-ar fi mers dacă dulăul Ştrauss,
Chinuit de-o urgenţă ,execută un raus
Şi chiar sub nas,găsi un ciolănete
Şi-l luă în cuşcă să se mai desfete
Să-l lustruiască şi să îl miroase
Şi-apoi să-l pună lângă celelalte şase
case.Pardon.Oase !
of,of,măi,măi !
By Ayakobama