Migdale amare | Blesteme (variațiuni pe o temă de Tudor Arghezi)
Destinele țării, conduse de staffuri aflate în treabă, par tot mai des licitate pe-un colț de tarabă. Acasă, la slujbă, pe stradă – oriunde ar fi, românul se plânge că nu se mai poate trăi: cuțitul facturilor i-a pătruns până la os, toate îi sunt împotrivă, totul îi merge pe dos. Veninul din piept, adunat din atâtea „sisteme”, se varsă acum într-un șir înspumat de blesteme.
Cenușă și pulbere, bătute de vânt, să se facă tot ce-au furat din casa noastră săracă, să nu aibă parte de nicio bucurie în viață, în loc de fursecuri, la ospețe să mănânce mătreață. Lăcuste, gângănii și șoareci să le roadă avutul, să-și piardă de-a pururi prezentul, viitorul, trecutul; obrazul să le fie mâncat de vărsat și creștetul gol, să le mârâie noaptea dulăii gărzii financiare pe hol, să nu-și găsească salvarea când sunt la necaz, pe nări să le intre-n plămâni doar vapori indezirabili de gaz...
Să se scape pe ei în Guvern când ordonanțe aiurea votează, iar atunci când tușesc – să-i trateze cu gogoși de gălbează, să aibă tot timpul secretare doar babe și-acestea să fie ofticoase și slabe; abundența lor monetară de azi să se stingă și câini puturoși la prânz și la cină să-i lingă, să devină obezi, cu burțile veșnic diforme, cotonogi și peltici, să se-ncurce mereu în reforme...
Valeriu Anghel
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
