„La pachet” în „pachețele”
Ca să nu mai lase urme când ne ard în mod discret,
guvernanții inventară două vorbe: „La pachet”.
Astfel, ca s-ajungi ministru, atras ca de un magnet,
te-nfigi în partidulețul ce ia șpaga... la pachet;
nu le dai de prima dată cine știe ce bănet,
până când te vezi pe listă primul. Restul... la pachet.
Apoi, ca să pari de treabă, neam de-al nostru get-beget,
cauți repede șmenarii cu „vechime” la Pa(r)chet.
Legile cu dedicații la români sunt berechet
și de-aceea prim-ministrul le asumă... la pachet!
Să nu crezi că treaba asta o pun geaba pe tapet:
nu mai dau cu subsemnatul cănd îi cheamă la Pa(r)chet.
– Ce Pa(r)chet, bătrâne dascăl? Procurorii-au spus-o net
că vor, cu judecătorii, și ei grevă... la pachet.
Doar pe „Insula iubirii” mai auzi un menuet,
pentru că acolo, dom’le, toate se fac... la pachet.
Doamne, Dumnezeul nostru, n-ai prin Ceruri un profet
să ne scape de-acest sadic și impudic... „la pachet? ”
Dacă totuși n-ai pe nimeni să ne apere de rele
fă ca „la pachet!” să fie cât mai mic în... „pachețele”...
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
De același autor
