Puls

Compunere scrisă la gramatică.A lu elevu Gâlmă Goguță, clasa a III-a, repetentă

Victor Simion
23 oct 2024 10661 vizualizări
Stock photo / Stock vector illustration: Illustration Featuring a Kid Writing on a Piece of Paper
Stock photo / Stock vector illustration: Illustration Featuring a Kid Writing on a Piece of Paper

Gramatica este atunci când ne învață cum să vorbim gramaticește, adică să nu vorbim prostii ca alții care nau trecut prin școală decât ca să vadă pă ce stradă e. Gramatica e o limbă grea care se vede chiar și la elevi mai mari ca mine,  cum e, de egzemplu domnu Mormolocea care na luat Bacalureatu din cauză de gramatică și daia na ajuns decât deputat că a trebuit să se înscrie la cursurile alea de pregătire specială  cu România Reducată la fără fregvență ca să îl treacă și pe el  pă liste cu sudii de gramatică că poate o să ajungă mai mare, poate senator sau chiar ministru. 

La limba gramaticească cel mai important este să știi să conjugi corect două verbe: a da și a lua. Dacă nai învățat să le conjugi corect, degeaba, și să nu te miri că rămâi repetent ba chiar că riști să perzi și ce mai ai prin casă, pe la rude sau pe la ilicite.

Astea au două forme de enunțare și aplicare și se conjugă așa: eu dau, tu dai, toți dăm. Sau: eu iau, tu iei, toți luăm!

Că așa nea zis și doamna învățătoare că trebue să știi când și cu cine să le conjugi că dacă greșești la nominativ dai de belea cum am auzit că a dat cineva care a vrut să achiziționeze o brazdă micuță-micuță de pământ ca săși facă o căsuță mică-micuță doar cu cinci etaje deasupra și cu o pișcinuță lângă ea ca săși spele lucrurile în familie că naveau apă pă conducte de la stradă că se înlocuiau pe stradă și cineva leau furat (ghici cine) și leau valorificat pe o vilă cu multe turnulețe că daia se și spune pentru asta, cum că domnul a dat, domnul a luat, fie numele blocului întabulat.

Asta cică, îi zice la gramatică, forma afirmativă!

Da unii cercetători o infirmă că, cică, forma asta trebue, ehehei! bine dovedită cu acte și dovezi cheș, în numerar sau cu documente semnate autograf de unii profesori procurori.

Că știu eu pă un vecin care a învățat papagalicește gramatica cu verbele astea (eu dau, tu dai, toți dăm) și lea conjugat atât de bine că a ajuns mulgător șef la o fermă cu taurine de import de unde a muls și a umput multe  donițe cu valută. Că mai nou șia luat și un elicopter (da unu mic, așa, ca să nu bată la ochi) din banii firmei pentru interes de serviciu personal că, cică, să poată urmări din zbor cei face cireada și ca să nui fure careva ceva din șeptel (Doamne ferește!).

Cealantă formă a acestui verb este una interogativă, care sună cam așa: eu iau? tu iei? noi luăm? Forma asta  e folosită uneori de unii ”medici fără de arginți” de care scrie frumos în Biblie cum că ar mai exista doar pe la mănăstiri așa cum nea spus în predică la schitul Mila Creștină sfinția sa călugăru Pocăitu că în rest se scrie prin ziare sau pe la teveuri despre arginții făcători de minuni. Că sa dus vestea despre lăcașurile vindecătoare cu arginți dar mai ales de la acei căutători rău voitori de la școala gramaticală de Procuratură care caută cu răutate greșelile noastre gramaticale și care vor cu tot dinadinsul să te încurce la ezamenul scris și oral atunci când ești chemat la verificarea cataloagelor cu rețete, foi de observație, facturi și cu note esplicative. Că a pățito chiar domnu Pârlitu șefu de la cadastru local care a negat cu mirare că ar fi luat ceva pentru niște hârtii vechi de tot de le zice înscrisuri pentru o mică bucățică de loc de veci, de veo 4 hectare.

Că nea spus și la clasă doamna învățătoare că limba este un organ mișcător, așa cum nea arătat și dânsa, ca de un egzemplu, cu gura propie și că cu timpul ea se schimbă și are noi legi și că daia tre să învățăm să știm gramatica ca să ne descurcăm în viață încă de mici, că dacă ajungem mari și nu știm bine la gramatică riscăm să fim reținuți și nu e bine deloc.

Depinde acum și cum știi să conjugi verbul a primi că așa mi sa întâmplat și mie când mama mia spus, încă de mic, că nui frumos să refuzi dacă primești daruri, așa cum am pățito cu nașa mea tanti Frusinica care de zioa mea mia adus în dar o carte cu povești dar am refuzato fincă poveștile sunt pentru copii de grădi, și nu pentru mine care voiam o carte cu aventuri sexi cum au colegii mei de clasă și că mama mia spus că nui frumos deloc să refuzi un dar. Păi și atunci?!

Forma aceasta are și o formă de revoltă cetățenească care este esprimată de cetățenii onorabili care reprezintă o minoritate condamnabilă de revoltați și nedovediți, până la proba contrarie și care se esprimă cu mirare negativistă de întrebare adică: eu dau?, tu dai?, noi dăm? Ei, astai bună! Adică altfel spus, eu de un să dau? Tu de un să dai? Noi de un să dam  dacă nam primit, de un să dăm, dom-le? Chiar dacă la cartea sfântă se scrie cum că dar din dar se face Rainuma că acolo e o lipsă de eroare că nu se spune ezact din câte daruri se poate face un Rai așa că unii tot strânge și strânge la daruri grijulii ca să fie siguri că ajunge sigur în Rai. 

Da mia zis cineva că tot așa, a strâns daruri ca să ajungă în Rai, dar când zicea cum că a adunat destul și că, gata, a ajuns la porțile Raiului, se pare că a greșit drumu că acolo nau semne de circulație ca pe la noi și omu sa rătăcit, nu a mai ajuns în Rai ci a luato pe alt drum, că așa se și știe oficial cum că necunoscute sunt căile Domnului și că bietul om rătăcit sa trezit în fața altor porți unde nu la văzut pe sfântu Petru cu cheile Raiului așa cum se vede pe la sfintele icoane ci pe alt cineva, în altă uniformă și cu alte chei și lau luat în primire alți îngeri păzitori foarte rău intenționați în comportamentu sfintei scripturi. Doamne feri! cum zicea cineva dintre rudele apropiate de păcătosul rătăcit care acum fac pomelnice pe la avocați ca să spere măcar întro mântuire mai blândă, că mare e milostenia domnului (Amin!) și se poate dovedi că nu din vina lui a greșit drumul ci a îngerilor de la Circulație și că cum să nu te rătăcești întrun Rai atât de imens de mare dacă nau marcat drumurile nici măcar cu un GPS cât de mic ca pe la noi, pe meleagurile noastre autohtone. Păi? 

Deci și în concluzie finală gramatica e o știință care te păzește să nu intri în cine știe ce buclucuri că dacă te încurci cu limbajul articulat riști să vină alcineva  și să te articuleze de nu mai știi pe unde să scoți verbele. Și nu e bine deloc! Chiar deloc. Daia am subsemnat eu ca să știți la gramatică,

Elev Gâlmă Goguță, clasa a III-a Repetentă.

(pentru confirmare, Prof. Victor Simion)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.