La CAS se vrea tăierea Copaci-ului şi plantarea Opricului
Alinuş Tralala a dat lupte seculare şi a făcut anticameră pe la ministere ca să-l vadă dus din birou pe cel mai tare prefect din istoria recentă a “provinciei europene”, tare ca fularul, se înţelege. În şapte ani de Prefectură Neluţu a înşurubat şi el ceva relaţii pe la Bucureşti, unde pleca mereu cu portbagajele pline, aşa că apoliticul i-a întors hotărîrea de Guvern lui Alinuş în ultimul moment, acum trei săptămîni, lăsînu-l cu buza umflată şi cu Siforinul neuns în funcţie. A fost nevoie de vreo două vizite pe la Traian, nu Băse, ci Igaş, ministrul care încurcă Vrancea cu Vasluiul, ca să se rezolve problema cu trecerea în rezervă a vechii moşteniri din PD-ul condus de cumetrii Jănică şi Lică. Dar cine credea că Neluţu Boţîrlău, din moment ce a fost înlăturat din Perfectură, va fi şi dus de tot, se înşeală. Pînă cînd îi va veni timpul să se întoarcă în biroul nr. 1 din Preafăcătură, după cum a promis, cică înaltul funcţionar public ar vrea să conducă o deconcentrată, ca să nu-şi piardă exerciţiul, lucru pe care şi l-ar dori şi vechea gardă a citricienilor. Şi cel mai bun fotoliu ar fi unul de director şi preşedinte în acelaşi timp. Iar dorinţa sa pare a fi pe cale să se îndeplinească dacă este să luăm în calcul anumite zvonoteci din primul birou de la Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea. Aici, Mişu Copac a ajuns să fie atît de detestat de şefii de la Bucureşti după ce a vrut un plocon de 100.000 de lei grei prin intermediul nevestei magistrate încît acum i s-ar pregăti un dosar beton de înlăturare din funcţie. Liberalul portocalizat pare a nu mai fi deloc dorit în funcţia de şef, asta chiar dacă s-a mai încercat demiterea lui iar el, ca un Copac cu rădăcini adînci, a revenit de fiecare dată victorios. Rămîne de văzut dacă se va reuşi tăierea Copaci-ului şi plantarea unui alt director-preşedinte la banca (ne)sănătăţii judeţene. Şi mai ales dacă va accepta Neluţu Opricu să ajungă omul cel mai înjurat pentru lipsa medicamentelor compensate din farmacii. Şi asta pentru că intrarea în corpul inspectorilor guvernamentali este un soi de vacanţă prelungită, plătită cu vreo 5.000 de mangoţi pe lună. Iar un alt şomer de lux cu ambiţii de prefect, pe nume Mirciulică, ştie cu ce se mănîncă statul degeaba pe banii statului…