Sil vu ple musiu de Focsani
Au aparut si pe la noi cintatorii. Nu ai primaverii, ci ai crizei economice. Si daca inapoierea economica ne-a "salvat" de la a avea un metrou, unde cintaciosii sa ne trezeasca de dimineata, in drum spre serviciu si sa ne zornaie in fata paharul de unica folosinta cu maruntis, agitat de-o mina murdara (de impresie artistica), artistii trotuarului si-au gasit "scena" in Focsani. Unde in alta parte decit pe trotuarul care se inunda la fiecare ploaie si topire a zapezii de linga "Farmacia 24". Aici, un acordeonist intirziat i-a luat locul de intins mina cersetoarei care se demachia in oglinda retrovizoare a unei masini. "Inarmat" cu instrumentul de cintat, haine ceva mai groase si mai ponosite si cu o cutie de pantofi goala, artistul trotuarului ingina la clape, intr-o seara, o melodie. Care nu suna a nimic cunoscut, nici a "Barca pe valuri", dar nici a manea. Cinta in sinea lui, cu volumul mai mare, pentru a-i ghida pe trecatori prin bezna bulevardului si prin noroaiele pasajului. In treacat ne-am oprit si noi, pentru a descilci ritmurile acordeonului, dar si pentru a vedea bacsisul strins de artistul crizei in cutia murdara, dar destul de incapatoare. Semn ca sperantele erau multe. Cum sunetul muzicii nu l-am recunoscut, goliciunea cutiei ne-a demonstrat ca focsanenii nu-s mari amatori de enterteineri de bulevard. Criza ii face sa tina de fiecare banut. Sau poate artistul de ocazie n-a reusit sa atinga nici o coarda sensibila. Cu siguranta, acordeonistul respectiv, cu aceleasi ustensile si probabil acelasi repertoriu cu ceva accente "a la francais" ar fi reusit, intr-o sesiune de "sil vu ple musiu" pe malurile Senei, sa stirneasca ceva impresii si sa zornaiasca la finalul zilei de-o cafea si-un croissant. Asa, pe malul baltii de la "24" n-a facut decit de-un covrig. Si ala cu gaura.