Tomberonul cu surprize
Am ridicat capacul, am tras de punga cu resturi de cutii de bere si cind sa-i dau drumul si sa ma intorc la cafeaua care ar fi trebuit sa ma smulga din miinile somnului, ce sa vezi!? Sau, mai degraba, ce imi auzira urechile? "Traiti-ar neamul, conasule, n-ai un colt de franzela?". M-am intors spre scara crezind ca ma urmareste cineva. Nimeni. Pubela continua sa hurducaie. "Hai boierule, da-mi mie coaja aia de banana", se mai auzi inca o data. Casc ochii mai bine si ma uit in pubela. Din ea iesea o fetisoara imbrobodita, rumena si spoita de toate cele de tigancusa. Dintii albi demonstrau ca inauntru era un pui de om aflat intr-o expeditie cel putin scirboasa, dar care pentru tigancusa insemna mincarea pentru o zi intreaga. Nu i-am dat voie sa rascoleasca gunoiul si a sarit repede afara din tomberon. S-a uitat dupa mine in timp ce intram in scara, asteptind sa dispar in apartament la cafeaua din bucatarie, asta ca sa-si continuie ea rascolitul printre resturi. Am pindit-o cind s-a facut din nou nevazuta in cutia urit mirositoare care incepuse din nou sa se miste. Semn ca foamea ii impinge pe cei mai amariti cu totul in pubela de gunoi, iar iesirea de acolo a oamenilor-resturi ii trezeste pe altii - pe unii doar din somn, pe altii ar trebui si din ignoranta.