Meserie de aur: director numit politic
In vremurile acestea de criza economica, cind statul anunta ca in domeniul public nu se mai fac angajari, se dau oameni afara pentru a se face economii si se taie drastic din salarii si sporuri, prin unele institutii mioritzice, care de altfel prin toate cele din Tara Romaneasca, birourile de directori, presedinti, manageri, fie ei plini sau doar adjuncti, cunosc o lipsa acuta de oxigen. Motivul? La usi se inghesuie cite trei-patru capete luminate care s-au imbulzit pentru un salariu babanel, pitzi-secretare, masini de serviciu si privilegii pe masura. Ordonanta deconcentratelor i-a trimis pe unii sefi acasa, ca nu mai erau la culoarea guvernului, i-a pus pe altii, care nici aia nu au stat prea mult, tot din motive de culoare. Si cum coana Justitica este oarba si le da la toti dreptate, prin institutii se face ca-s mai multi sefi decit subordonati. Scaunul de director sta sa se rupa de atitea funduri cite se arunca sa se imputa pina la mumificare in sistemul public. Pentru tinerii absolventi de orice facultate, sfatul este urmatorul: luati-va adio de la posturi in sistemul bugetar. Acestea se dau numai pe interviuri in dosare politice la sediul de partid. Pregatirea profesionala nu conteaza, important este sa porti la buzunarul de la piept carnetul, nu de student ori diploma "magna cum laudae", ci adeziunea la ideologia populista a vremii. In ziua de astazi, este mai usor sa intri in sistemul de stat (degeaba), platit cu bani publici (adica jecmaniti din buzunarul meu si al tau) daca te inscrii in partid si pupi unde trebuie. Si uneori, se gasesc aptitudini deosebite si la cei care pica examene, dar lipesc cu talent afise. Iar cel care poate decide deconcentrata pentru omul de partid ar putea fi tocmai soferul de presedinte de organizatie.