Bostan, in cautarea puiului pierdut
Bostanelul Pupacios isi aduce aminte cu drag de perioada in care era tinar dascal si sarman, cind statea in gazda si se furisa cu dragute noaptea in casa. Precum Madeleina ii stirnea amintirile lui Proust, si Bostanel generanel are un "chelca soz" de memorie involuntara care-l trimite nostalgic in cautarea timpului pierdut. Puiul. Nu Puiu Siru, colegul de partid, ci puiul galben auriu de batatura, oratanie spirciitoare care ii asculta zilnic gindurile pedaGogului pe vremea invatamintului lui Ceasca. Inca de pe atunci, Iordachel Dovlecel batea cimpii cu gratie. Si cum nimeni nu-i dadea atentie cind prevestea ca va ajunge si el cineva, Bostanel se conversa cu puii. Nu stim daca ciripea generalul in pasareasca sau descoperise niste puii nascuti vii care-i intelegeau vorba omeneasca. "Cind predam la Fitionesti, in trei ani am reusit sa string bani de masina. Gazda imi lua foarte putini bani, mai mult simbolic. Pentru mine era o placere, dadeam de mincare la pui, vorbeam cu puii...", s-a destainuit Bosanelul jurnalistilor. De la galinacee se pare ca i s-a transferat in creierasul Bostanului necesitatea colorarii in galben. Intrarea sub aripa clostii cu PeNeLe galbene l-a zburat pe Gogul pedaGogul in fruntea scoalelor. Cum vremurile nu se arata prielnice, Bostanelul si-ar putea lua zborul din cuibarul caldut pe care cloceste doua oua, pentru a se alatura vechilor sai prieteni, puii din curte. Singurii care par sa-l mai inteleaga. Ca si asa Bostanelul pare sa duca dorul "aerului curat de la tara, unde maninci numai ecologic, prinzi o gaina si o tai in curte".