Povestea purcelusului de campanie
Acesta facea ce fac toti haiducii cind se scoala de dimineata. Lua de la saraci si dadea la bogati. Dragii mosului, in vremea cind va vorbesc eu, se punea de o mare sarbatoare in provincia venusiana Trancia. Toti cultivatorii de struguri se pregateau sa-si arate productiile din an si scoteau pe tarabe vinurile cele mai alese. In acelasi timp, planeta se pregatea de alegeri pentru a-si trimite delegati pe planeta Marte unde era centrul administrativ al tuturor planetelor din sistemul solar. Pentru ca haiducul nostru voia arginti cit mai multi pentru aceasta campanie de alegerea delegatilor, s-a gindit sa apeleze la metoda practicata cu ani in urma, aceea a sponsorizarilor de la minunatii oameni de afaceri din Trancia. Si cum va spusei, pentru ca era sarbatoarea vinului si toti oamenii de afaceri doreau sa inchirieze standuri in Piata Centrala, haiducul nostru a venit cu ideea: sa nu se inchirieze cu chitanta spatiul public, ci sa se ia in parteneriat primaria locului, iar oamenii de afaceri sa dea cit vor. Aceasta dupa ce mai intii le-au fost virite pe sub usi contracte de sponsorizare. Asa se face ca oamenii de afaceri care aveau interes sa-si promoveze produsele au largit baierele pungilor si au scos gologanii pentru ca haiducul nostru sa faca ceva parale pentru campania venusiana. Cel obligat sa stringa darile si sa imparta contractele de sposorizare a fost vicele logofat Gica Pardonare, care a fost amenintat cu alungarea din ceata de haiduci. Si uite-asa, dragii mosului, populatia a mincat, a baut si s-a veselit, afaceristii s-au veselit si nu prea, dar cel mai bucuros era haiducul nostru care a strins ceva banet in porcusorul de campanie. Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa. Si-am incalecat pe-o lopata, dar nu v-am spus povestea toata. Ramine si pe alta data.
