Balada meşterului Marole Terchea-Berchea
Negru-Didi trece,
Cu tovarăşi zece:
Nouă uslamişti,
Mulţi foşti comunişti,
Nouă muhaiele,
Trântori şi lichele,
Cu Marole zece,
Care-i şi întrece.
Ei se săpuneau,
Şi se ţigăneau,
Şi se luau la sfadă,
Că nu-i apă caldă.
Cazanul cu ţevi
Provoca gâlcevi
Şi interpelări,
Cu multe-ntrebări.
Meşterul Marole,
Expert în fasole,
Lustruia cazanul,
Lua bani cu toptanul;
Şi-n rest, zi de zi,
Colecta aipi (I.P.).
Lumea mârâia
Şi-l cam bombănea:
"Marole, Marole,
Meştere Marole,
Dă-ne apă caldă,
Nu sta la şaradă".
Marole tăcea,
O terchea-berchea,
(adica o zguduia-N.A.)
Şi nici că-i păsa:
"Dă-i în pana mea!"
Chiar şi un bărbat
De el s-a rugat:
"Marole, Marole,
Meştere Marole!
Jegul rău mă strânge,
Put de-mi vine-a plânge,
Dă drumu' la apă,
Umblă la supapă!
Soţia-mi frumoasă
A fugit de-acasă,
Şi-a plecat cu-n troler,
La unu' cu boiler."
Marole tăcea,
O terchea-berchea,
(I se cam rupea),
Banul îi curgea
Si când picura;
Şi atât spunea:
"Dă-vă-n pana mea!"
Of, of, măi, măi..
R.A.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
