"Baba, peştele şi portofelul"
O babă amărată, bolnavă şi săracă,
În drumul ei spre casă un parau vrand să treacă,
Văzu pe negandite şi pur din întamplare
Un vultur ce prinsese un peşte mic în gheare.
Fără să stea pe ganduri, gasi un bolovan
Şi zvarli cu putere, lovindu-l pe hultan
Care, în zăpaceală, (fiind şi-un pic distrofic),
Scăpă peştele-n apă şi rupse lanţul trofic.
Şi ce să vezi? Începe peştocul să vorbească.
Şi strigă după babă, vrand ca să-i mulţumească:
-Opreşte-te mamaie şi puneţi o dorinţă
Care să te ajute, de ai vreo trebuinţă.
Nu te mira atata, chiar şi pe-acest coclaur
Se-ntamplă să ai parte de-un peştisor de aur
Deci puneţi o dorinţă, doar una, că e criză,
Că dacă sunt mai multe tre' să platesc acciză.
Se hotăra babuţa, săracă de mulţi ani
C-ar fi bine să ceară un portofel cu bani.
-Se face de îndată, adio şi o ceapă”,
Mai spuse peştisorul şi dispăru sub apă
Iar langă babă apare halei-hap, dintr-un foc
Al' ce punea vrancenii mereu pe primul loc ,
Căci peştisorul nostru,în graba lui cea mare
Îi dădu portofelul dotat şi cu picioare.
Morala e ca-n viaţă ai grijă ce-ţi doreşti
De multe ori se-ntămplă mai mult chiar să primeşti.
Of, of, măi, măi.