Pulsul de la Ministerul de finanţe. Despre cum ne stabilesc ei, cei de la putere, impozitele
Voinea îşi chemă un adjunct şi îi spuse: "Uite patru lei , du-te şi cumpără mere". Adjunctul chemă şi el un funcţionar din minister: "Poftim trei lei , de care să cumperi mere de la vanzătorul din faţa Ministerului".
Funcţionarul o chemă pe secretară, îi dădu doi lei şi o trimise în piaţă.
Secretara îi dădu un leu portarului de la minister, iar acela se duse la vanzător şi îi luă la rost: "Alo, ce urlii aşa? Ai tulburat somnul ministrului , iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere".
Zis şi făcut.
Întors la secretara care l-a trimis, portarul se lăuda:
"Am făcut un targ nemaipomenit. Cu un singur leu am cumparat o jumatate din caruţa cu mere a vînzătorului".
Secretara merse la funcţionar: "M-am targuit şi , cu cei doi lei pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!".
Funcţionarul, repede la adjunctul lui Voinea: "Cu trei lei am luat o tolbă întreagă cu mere".
Adjunctul secretarului de stat dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la Voinea în birou: "Iată , cei patru lei mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere!"
Iar Voinea se înfăţisă dinaintea lui Florin Georgescu şi glăsui: "Onor d-le ministru, iată , am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci lei n-am reuşit să targuiesc decat cinci mere".
Georgescu se uită la mere, lua unul din care muşcă cu pofta şi zise:
"Hmmm. Cinci mere pentru cinci lei. Excesiv de scump. Pe de altă parte, Dacă la preţul ăsta e coadă la mere, înseamnă că romanii au bani suficienţi. Ia să marim noi impozitele!"
Preluat de la un cititor al Ziarului de Vrancea care se semneaza :"Ministru de finante si kakarau"