Puls

Reporter Hai-Hui: Putoarea de la (euro)gară sau "Cum să-ţi ţii respiraţia când îţi iei bilet"

Încă de când cobori din tren, pasajul Gării Focşani te îmbie cu o „mireasmă” de nedescris. Cred că unele persoane au înţeles greşit rolul pasajului: nu trebuie să te uşurezi pe pereţii lui pentru a putea trece. Astfel, singura soluţie pentru a ajunge pe peronul 3, cel mai folosit, este să ocoleşti foarte mult până ajungi la o pseudo-cărare sau să treci calea ferată cu sărituri şi căţărări, o adevărată aventură, demnă de „Cartea Junglei”, acţiune ce pune vieţile călătorilor în pericol.

În continuare, scările rulante de la magazinul Milcov sunt singurele scări rulante funcţionale din Focşani (sau nu). Cele de la gară stau neclintite, posibil din pricina mirosului puternic, care opreşte timpul în loc. Persoanele în vârstă care vor să plece să-şi viziteze rudele sunt nevoite să aibă calităţile unui sportiv pentru a ajunge întregi la linia de finish – trenul.

Abonamente pentru statul în gară

Maidanezii au pretenţii la pachetele cu mancare ale studenţilor

În gară se doarme în orice poziţie. Afară, înăuntru, pe peron, navetiştii, dar mai ales oamenii străzii (sau ai gării?) se relaxează în voie, ba chiar stau la şuetă ca şi când s-ar afla în tabără.

Seara, pe răcoare, se doarme excelent pe băncile din faţa gării

Uneori mă întreb dacă nu ar trebui să primească abonamente pentru a se instala în camerele goale ale „euro”gării. Contrar aparenţelor, gara este şi un loc de întâlnire pentru tineri. Vin cu maşini tunate, muzica la volum maxim, şi se aşază în parcare sau pe băncile din parc. Se pare că adoptă această soluţie deoarece combustibilul costă mai puţin decât pentru un drum până la Crângul Petreşti. Mai există însă două motive pentru care tineretul este atras de această zonă ca de un magnet: sandviş-urile cu parizer vândute într-un butic de lângă gară, dar şi ţigările ce se vând la bucată. Toată lumea are de câştigat!

Gara nu-i de nasul autorităţilor

Gara, un stil de viaţă pentru “băieţaşii din cartier”

Am păstrat cea mai importantă funcţie a gării pentru sfârşit. Unde în altă parte te poţi antrena mai bine pentru scufundări decât la coadă la bilete? În perioada studenţiei am perfecţionat arta de a mă ţine cât mai mult de nas pentru a putea supravieţui şi pentru a avea poftă de mâncare în restul zilei.  Mirosul provenit de la oamenii ce îşi fac veacul acolo este insuportabil şi se pare că nimeni nu vrea să ia vreo măsură.

Inscripţiile şi mirosul din pasajul gării întrec, uneori, orice imaginaţie

Eurogara, simbolul Focşaniului şi adăpost pentru cei nevoiaşi

Casieriţele sunt protejate de geam, dar ce ne facem noi, călătorii, când avem de aşteptat iarna vreun tren cu întârziere? Lăsând gluma la o parte, gară este o poartă de intrare într-un oraş.

Scările rulante nu au funcţionat şi, cel mai probabil, nu vor fi puse în mişcare niciodată

Pentru focşăneni ar trebui să fie mai mult de atât, având în vedere cât de impunătoare este construcţia. Cum putem avea pretenţii să fim consideraţi cetăţeni europeni dacă ne întâmpinăm oaspeţii cu mirosul unei gropi de gunoi?

Nasul este pe sus nevoie mare şi ar fi bine ca autorităţile să-l coboare pentru a simţi ruşinea noastră, a focşănenilor. (Laura CANĂ)

---