Pulsul cititorului
Hasta-i Vrancea noastră frate,
are în ea mai de toate,
are -n frunte ciobălăi
şi-un car de proşti după ei...
Surse judiciare spun că martorii, multi tare la număr, se înghesuie la porţile Parchetului local să declare că Vasile Ciobanul Tătar a vorbit cu jandarmii în termeni elevaţi, ba chiar se ruga insistent pentru viitorul lor. Vorbele sale mieroase şi pline de evlavie au pătruns greu încercatele suflete ale procurorilor dar şi pe cele ale oamenilor aflaţi în piaţă. Mulţi aveau lacrimi în ochi şi, cu mâna pe umăr se consolau unii pe alţii, se jurau că aşa om de ispravă şi milostenie nu au mai văzut demult. Să-i trăiască mama, spuneau unii, halal om de ispravă a adus pe lume mama lui, ziceau alţii... Stăpâniţi cu greu de sobrietatea serviciului nobil, procuroarea şefă, dar şi ceilalţi procurori pălmaşi de la locală, abia îşi ascundeau lacrimile printre dosare şi îşi înjurau în gând consoartele că în acea dimineaţă nefastă nu le-au strecurat în buzunare batistele absolut necesare serviciului în care soţii "se preaocupă" zilnic, iar mintea lor sturlumbatică tocită de articole se preumbla prin cămările justiţiei spre un mare NUP, aducător de linişte în cele două lumi ale Vrancei mioritice: lumea normală şi cea interlopă, ambele convieţuind creştineşte protejate de autorităţile autohtone. Să ne trăieşti, Vasile, atotputernicule interlop! Fără de tine, cu siguranţă, abjectă ar mai fi fost viaţa noastră, fără pic de agitaţie, iar noi, procurorii, am fi văzuţi din ce în ce mai prost fără de tine. Liniştea nu este idealul nostru! Fără infracţionalitate adusă de "sfinţi" ca tine am fi deferiţi iremediabil somajului. Să-ţi fie caşul dulce, Vasile, iar ciobălăilor tăii tutungii spune-le să fumeze tigări de contrabandă cât vor ei şi pe unde vor plămânii lor, că noi nu ieşim din birouri să-i deranjăm.
Noi îţi dorim, Baciule vrâncean,
cel mai ortoman,
să dai buhuri multe,
multe şi "cornute",
că Justiţia,
şi onor Poliţia,
te vor jelui
şi acoperi,
cât vei mai trăi.
Numai noi ceilalţi,
martori derutaţi
de tine ameninţaţi,
vom spune de frică
ce vrei tu nenică....
Hasta-i Vrancea noastră frate,
are în ea mai de toate,
Are -n frunte ciobălăi