Zilele Muzeului Vrancei, Zilele Culturii Vrâncene!
După vuietul rețelelor de socializare, după răgetele agenților electorali și ale activiștilor de partide, obligatoriu ,,democratice”, care strigă disperați: ,,Baraba, Baraba, Baraba...!”, ca și cum semenii lor din altă ciurdă politică ar trebui să dispară fizic, ei fiind ,,dușmanii românilor” –, nu credeam să mai apuc să văd la un loc oameni interesați sincer sau cel puțin declarativ, de valorile autentice ale neamului.
Am fost și sunt foarte atent la proiectele culturale vrâncene, ca unul care am propus și inițiat asemenea proiecte și m-am străduit cât m-au ajutat puterile, să contribui la împlinirea lor.
Când asemenea proiecte slujesc valorile autentice ale cetății, ele adună oamenii, nu creează fracturi sociale. Clasa politică locală, vrâncenii în totalitatea lor au un exemplu ,,cald”, la care ar trebui să medităm în liniște și fără prejudecăți – cazul ,,Cătălin Toma”: a). Instituirea unui climat de bună înțelegere autentică, între toți actorii politici și administrativi locali, deși excesele n-au lipsit din nicio parte; b). Reabilitarea Secției de etnografie din Crângul Petrești; c). Atribuirea sediului ,,Prefecturii-Monument” celor două universități (București și Iași), a creat lumină și perspectivă academică Vrancei, până mai ieri, un județ fără nicio speranță la învățământ superior. De asemenea, finalizarea lucrărilor de reabilitare a locațiilor destinate Muzeului Vrancei (Casa Alaci – Muzeul de arheologie; Casa Tatovici – Muzeul de Științele Naturii), precum și atribuirea clădirii ,,Tribunalul Vechi” (str. Cuza Vodă nr. 8), Muzeului Vrancei, întâmpinată cu rețineri, la momentul inițial, pare că astăzi încep să-și arate roadele.
Dacă privim cu prietenie și înțelegere inițiativele culturale, științifice și educative locale (Negrilești – Casa Memorială ,,Dumitru Pricop”, Muzeul satului și Atelierul de creație pentru tineret; Ruginești, Anghelești – Muzeul satului; Păunești, Vidra – Memorialul Țării Vrancei), Năruja, Nereju, Nistorești – constatăm cu plăcută surpriză, că Județul Vrancea constituie un bazin al culturii tradiționale și științifice dintre cele mai bogate și mai pline de vigoare din România.
Pentru a depăși impasul evident în care ne aflăm și ,,Criza de identitate” tot mai vizibilă în ultimul timp, trebuie să renunțăm cât mai e posibil la ,,cultura de internet”, pe care o înghițim nemestecată și să trecem la ,,școala muncii”, promovată de Mehedinți cu peste un secol înainte.
Am participat cu mare atenție, interes și curiozitate la ,,Zilele Muzeului Vrancei” și am avut momente de speranță, dar și dezamăgiri. Am constatat cu bucurie că echipa managerială ne propune o nouă perspectivă privind virtuțile instituției ,,Muzeu”, nu colecție de antichități ci modalități de integrare în viața socială de azi: ,,Vrem să redăm muzeul Vrancei, vrâncenilor”! – Muzeul viei și vinului justifică această dorință a echipei manageriale condusă teologul dr. Valentin Muscă. Dorința Domniei sale se întărește și prin chemarea pe care a făcut-o la deschiderea Secției etnografice din Crângul Petrești, ca fiecare primar să îmbogățească colecția comunei sale, reiterată și în prezent ca fiecare comună de podgorie să contribuie la îmbogățirea zestrei și tradițiilor strămoșești.
Școala, prin dascălii și elevii săi – prezentul și viitorul țării –, va trebui să iese din espectativă și să genereze direcția morală în care se îndreaptă neamul românesc.
Acum când Vrancea de la deal și șes a lansat provocarea privind cultura și civilizația viei și vinului, Vrancea montană este datoare să propună un muzeu al ,,culturii lemnului”, la Vidra, Poarta Vrancei, poate în felul acesta vom prețui la adevărata sa valoare ,,aurul verde” al plaiului vrâncean!
Sper să apucăm ziua când la activitățile științifice și culturale, vor participa toți românii, indiferent de culoarea politică!
Costică NEAGU
