Vârcolacii!
În credințele populare, vârcolacii sunt un fel de spirite malefice care – acolo pe unde apar – fac numai rele celor din jur. Îi învrăjbesc pe oameni, le strică rosturile, le produc pagube, îi ațâță la rele. Se spune că atunci când sunt eclipse de lună, vârcolacii sunt aceia care mănâncă din lună, în dorința de a o distruge. La fel fac și cu soarele. La fel și cu sufletele oamenilor în corpurile cărora au pătruns pe căi numai de ei știute. Când unii oameni o iau razna, se spune că sunt bântuiți de vârcolaci.
Se pare că, de câtăva vreme, vârcolacii au început să ne dea târcoale. Vreo câțiva dintre ei și-au gădit sălaș în sufletele unor semeni de-ai noștri. Alte stoluri au simțit că-i rost de „muncă” pe la noi și pândesc pe la uși și ferestre, fiind gata să o facă la prima ocazie, sfidând paza și ordinea oficială. Vremea vârcolacilor a început să se perceapă prin reacțiile tot mai „ciudate” ale cetelor de politicieni. De jos în sus și, chiar, de sus în jos.
De la o zi la alta, mass-media ne aduce la cunoștință despre noi inși peste care au pus stăpânire vârcolacii. Care devin tot mai agresivi, tot mai cuprinși de patimi, cu ochii tot mai injectați de clocotul aprins al sângelui. Glasurile devin tot mai violente. Cuvintele cuviincioase se lasă trecutului. Se scot la bătaie urâțeniile din limbaj și invectivele, ba se mai și încaieră! Te uiți și îți vine să te crucești! Prin toate partidele, partidulețele sau grupusculele politice și-au făcut loc vârcolacii care își freacă palmele de bucurie că au de lucru. Că se simt și ei cu rost în lumea asta a românilor. Și-au transmis - pe căi numai de ei știute –că pe la noi e chip de procopseală. Și vin, se pare, stoluri-stoluri să se aciueze pe la cele palate sau pe la cine le-o fi de plac. Chilipir pe ei, că le era teamă că intră în șomaj. Mai-mai să-și piardă rosturile.
Deschid televizorul - cam pe oricare post - și hopa! dau peste câțiva vârcolaci. Deschid paginile din ziare și tot peste ei dau. Parcă mai „activi” decât altă dată. Mai rău este că fâlfâiala lor malefică a început să afecteze și existența noastră, a celor de rând, care, până de curând, eram indiferenți la cele ale politichiei. Țara se rostogolește tot mai periculos spre prăpastia haosului economic, dar cei bântuiți de vârcolaci nici nu iau seama de pericol. Infestați de morbul puterii nu mai văd înaintea lor decât imaginea prea tentantă a „OSULUI”. Ba nu, iertați! Și-au mai amintit – între scurtele pauze de încrâncenare - și de noi, oamenii de rând, și ne-au îmbunătățit nivelul de trai: ne-au mai dat UN LEU LA SALARIUL MEDIU!!!
Știți cât înseamnă acest ”ajutor”? O chiflă mică, sau 4 feliuțe de salam, sau o roșie, sau o legătură de mărar, sau 5 boabe de măsline, sau o jumătate de covrig sau.. .Un leu se dă la un om sărman care stă la ușa bisericii sau la colț de stradă și cerșește. Și el te răsplătește cu „bogdaproste”! Așa trebuie să le zicem și noi, acestor „binevoitori” stăpâniți de vârcolaci, „bogdaproste domnilor guvernanți”? Doamne, chiar acolo am ajuns?
Se zice că gonirea vârcolacilor se face cu vrăji și descântece, cu farmece, cu buruieni și cu rugăciuni și cu ritualuri speciale pe la sfintele biserici (poate că tocmai d-aia, vor să le închidă ușile). Păi dacă este așa, să mergem, totuși, cu prapuri și tămâie și să ne rugăm la cele sfinte ca să ne apare Cel de Sus de atingerea stricătoare a vârcolacilor. Că altfel, vârcolacii nu pleacă. Doamne ajută și, vorba populară, „ducă-se pe pustii”! AMIN!
Victor Simion
P.S..
Dedicație pentru ”marele milostiv”:
A dat un leu pomană la o fată
Dar socotind prea darnic gestul,
S-a-ntors și i-a cerut pe dată
S-oprească... zece bani și...să-i dea restul.
Citiți și:Europa, bat-o vina!;
Nana Niculina dintr-o mică așezare de pe dealurile de la „Cotul Vrancei”;
Când poliția dispune iar tribunalul...indispune;
Rețeta verii: „Ghiveci... internațional”;
Biblioteca, o mobilă fără căutare;
Comedie cu detergenți și...tampoane igienice;
Coșnița, unitatea de măsură a nivelului de trai;
