V-a expirat timpul, domnule Ome
Ca și cum viața pe Pământ ar fi început săptămâna trecută iar el a ajuns la putere, în Vrancea, ieri, Ome – un domn, ghiciți voi cine – ne transmite într-o postare online că trebuie să avem răbdare. Că județul nostru nu se poate transforma într-un departament francez (probabil că a vizitat vreuna de curând și a rămas impresionat) de azi pe mâine.
Ni se adresează amical, numindu-ne „prieteni“, deși nu-mi amintesc ca vreunul dintre voi să fi fost invitat la un șpriț de vară pe impresionatul domeniu de la Bolotești ori să fi fost luat la ocazie în Fordul Shelby de 100.000 de euro.
Apoi, ca și cum singura diferență între județul Vrancea și un departament francez ar fi o amărâtă canalizare, Ome ne dă vestea bună: în 2022 vom putea să ne mutăm toți WC-urile în casă. Că canalizare, că proiecte europene, că Vrancea este iar pe primul loc, bla, bla, bla. Promisiuni goale, fără garanție, de tipul aeroportului, parcului industrial, autostrăzilor, a stațiunii de schi și, mai nou, a spitalului județean copiat după centrul medical din Chicago.
Din păcate pentru noi, în ciuda a ceea ce spune Ome, ca să putem compara Vrancea cu departamentul francez pe care probabil că l-a vizitat, mai avem nevoie de drumuri bune, un mediu economic prietenos, care atrage și susține investitorii, sisteme de educație și de sănătate eficiente, nu conduse de incompetenți și căpușate de clientela de partid, o administrație în slujba cetățeanului.
Niște mărunțișuri, acolo, pe care Ome ar fi trebuit să le realizeze în cei 20 de ani de când se află la conducerea județului. A avut tot timpul din lume ca să-l transforme într-un departament înfloritor ca cele din Franța.
În loc s-o facă, Ome și-a construit o avere comparabilă cu cea a unui mare mahăr francez – că tot ne comparăm: domeniu la Bolotești, flotă de limuzine și bolizi de lux, terenuri și apartamente în Focșani ori București și alte bunuri pe care a ajuns să le dețină, direct sau prin intermediul mamei. În Franța, asemenea averi se acumulează în generații, nu în câțiva ani. Plus că, în nici un caz nu se obțin din salariul de bugetar, fie chiar și din acela de președinte al unui Consiliu General de departament.
Acum vine din nou în fața noastră și ne cere, din nou, să mai așteptăm până când la robinete va curge lapte și miere. Măcar până în 2022. Or, nu trebuie să fii mare sociolog sau analist ca să constați că tocmai acest lucru nu mai au vrâncenii, răbdare. Prea multe ore, zile, luni și ani s-au scurs în defavoarea noastră și a județului. Generația care s-a născut în 2000 a ajuns la maturitate și nu cred că-și dorește să se irosească precum cele dinainte.
După cum spunea un mare scriitor, timpul nu mai are răbdare cu Ome. Așa că ar face bine să-și consulte ceasul, să-i asculte sunetul ușor metalic care marchează scurgerea secundelor până la final:
Tic-tac...tic-tac...
