Unde sunt nunțile de altădată?
Odinioară, Francois Villon se întreba retoric Unde sunt zăpezile de altădată. Parafrazându-l , mă întreb și eu Unde sunt nunțile de altădată?
Pentru mine toamna era anotimpul nunților și al cununiilor religioase și a petrecerilor cu lăutari.
Astăzi dacă întrebi pe cineva dacă i s-a măritat fata, măricică de altfel sau dacă i s-a însurat băiatul trecut bine de prima tinerețe ți se răspunde sec: „Are pe cineva!”
Sub ochii noștri obosiți de telefoane și televizoare se pierde tradiția. Odinioară românul nu concepea amorul cărnii fără binecuvântarea bisericii. Aceste legături de conjunctură duc la distrugerea unei națiuni. Biserica nu mai are nicio putere. O așezare fără nunți devine un loc searbăd. Funcționează însă ca loc de cinste gelozia acompaniată de crime oribile. Credința ar putea opri crimele chipurile pasionale. Dar cu timpul ne pierdem orice urmă de dumnezeire.
Nu de mult găseai greu o rezervare la un restaurant pentru o petrecere de nuntă, Astăzi restaurantele au devenit locații pentru comemorări și pomeni curente.
Mi-e dor de o nuntă românească cu pețitori, dansul mirilor, aruncatul buchetului și furatul miresei. Noaptea nunții era magică , iar taina cununiei era sfântă.
Dragii mei compatrioți,vă întreb cu mâhnire „Unde sunt nunțile de altădată.”
Vasile Lefter membru UZPR
