Un om a sfințit un loc; primarul însă îl ocolește
Românii au multe proverbe izvorâte din înțelepciunea populară, unul dintre acestea fiind atât de simplu și plin de substanță: „Omul sfințește locul”. Doar trei cuvinte care ne transmit nouă, muritorilor de rând, că omul cu iubire de Dumnezeu face curat și roditor locul unde el se așează să-și rânduiască viața.
Așa a procedat și moldoveanul Ștefan Jurja, din Chișinău, în urmă cu mulți, mulți ani, atunci când a ales să se stabilească în satul Valea Cotești din Comuna Cotești. Aici a cumpărat de la o bătrână o căsuță în prag de prăbușire, în locul căreia și-a ridicat, prin efort propriu și cu ajutorul unor prieteni focșăneni și vecini din sat, o casă a lui unde să locuiască.
Ștefan Jurja nu este un fitecine. El este ofițer în rezervă al Ministerului de Interne din Republica Moldova, fiind printre primii români moldoveni care a pus mâna pe armă pentru a apăraintegritatea străvechiului teritoriu al mușatinilor, al Transnistriei, imediat după ce Moldova și-a recăpătat independența statală în urma prăbușirii colosului bolșevic de la răsărit, URSS, în 1991. Atunci, Armata a 14-a a fostei URSS, avându-l la comandă pe generalul velicorus șovin Lebedev, avrut ruperea Transnistriei de Moldova și anexarea ei la Rusia. Și a mai vrut ceva generalul: ca nu care cumva să aibă loc reunirea Moldovei cu România, ca la 27 martie 1918, că în 24 de ore armata condusă de el ar ocupa Bucureștiul!
El știa doar istoria Mamei Rusia, falsificată, desigur. Adevărul istoric este că un mare număr din locuitorii Transnistriei sunt de origine română și am documente că în vechime românii erau supramajoritari în această zonă, până la 1792, când Rusia a devenit vecina Moldovei, Imperiul Țarist rusificând, apoi, întregulteritoriu dintre Prut și Nistruși strămutând aici populații de pe întinsul imperiului după anexarea lui în 1812.
Dar asta este o problemă veche; o rană nevindecată a românilor moldoveni din rândul cărora s-auridicat eroi ca Ștefan Jurja, începând din toamna anului 1991 și până în vara anului 1992, ca să apere integritatea a ceea ce numim astăzi Republica Moldova și pentru care vreo câte sute dintre ei au plătit cu viața. Eroul nostru a scăpat, e viu, dar încă mai poartă în trupul lui vreo 17 schije.
Pentru faptele sale de vitejie, Fănică, așa cum îi spun eu, a fost răsplătit cu cea mai înaltă distincție de stat a Republicii Moldova, Ordinul Stefan cel Mare. Felicitare în fața frontului și atât, cum suna o glumă de dinainte de 1989, pentru că eroul nostru, trăind până la vreo 50 de ani în imperiul sovietic (făcuse cătănia, ca militar în termen, în așa-zisa Germanie Democrată) și sătul de dictatura comunistă), a gândit că nici în Moldova dezrobită nu mai poate suporta un regim bolșevic revopsit de Vladimir Voronin (vorona=cioară în limba română). Prin urmare, și-a luat și cetățenia română și s-a stabilit în Romania, la Valea Cotești.
Un sat frumos și liniștit din Țara-Mamă unde în timp ce-și construia locuința s-a apucat să facă ordine și prin împrejurimi,la câțiva metri de șantierul lui, într-o curbă spre bisericuța din sat, loc în care depozitau oamenii gunoaiele. Ei bine, acolo a gândit Ștefan Jurja să înalțe o troiță în memoria camarazilor săi căzuți în războiul transnistrean. Tot cu prietenii a dus treaba până la capăt.
Este o mândrețe de locaș de cult (înscris,ulterior, în patrimoniul monumentelor istorice închinate eroilor români din toate locurile și toate timpurile). Inaugurarea a avut loc în urmă cu 5 ani, de Ziua Înălțării – Ziua Eroilor. A fost un eveniment la care au participat camarazi ai lui Fănică veniți de la Chișinău cu autocarul (printre ei și istorici, jurnaliști, scriitori), rude ale celor dispăruți, invitați din Bacău, Onești, Galați, numeroși localnici, ofițeri în rezervă din Focșani, scriitori șipubliciști din Vrancea. Primarul Comunei Cotești nu a venit!
De ziua Eroilor m-am aflat de fiecare dată la Valea Cotești, la invitația prietenului meu Ștefan Jurja. „Vină, Bădie (așa-mi zice el), că vine și primarul”. L-am așteptat an de an să vină și primarul Ghiță Bolovan tot nu a catadicsit să vină. Acum, în 2019, amicul meu era sută la sută convins că-și va face apariția, era sigur de asta și profesorul Ștefan Neagu, și col. (r) Eugen Anghel, fostul șef al Cercului Militar Focșani. Fănică le spuseseră același lucru și prietenilor de la Chișinău, Onești și Galați. Cei din depărtare au venit, dar primarul - NU. Părintele Gâdei de la bisericuța din sat și părintele Nicolae Fusaru(invitat) de la Focșani și-au făcut datoria întru pomenirea eroilor. La fel grupul de elevi din sat.
Primarul Ghiță Bolovan a decis, totuși, să trimită la eveniment un emisar din Primărie. A fost o onoare și pentru acesta. Dar eu tot stau și mă gândesc ce prăjină lungă îți trebuie să ajungi la nasul acestui gen de oameni. La fel procedează și Oprișan: m-am trezit la atâtea evenimente importante pentru județ cu câte un emisar de-al său care-i îi citea mesajul (scris de alții), ca și cum el ar fi unsul lui Dumnezeu pe pământ. Rușine, domnilor! Când nu veți mai fi în funcție, nu vă va mai băga nimeni în seamă!Voi ziceți că puneți oamenii mai presus de orice? Aiureli! Sunteți niște farisei! Niște ipocriți!
La Cotești Vale, un om a sfințit locul. Primarul ocolește acest loc binecuvântat!
P.S.Am citit cu mare interes și bucurie un articol din care am aflat ca ambasadorul român la Moscova, Vasile Soare (vrâncean de-al nostru, din Vulturu), s-a deplasat vreo 5.000 de Km pe teritoriul Rusiei, de Ziua Eroilor, pe la cimitirele unde sunt îngropați militariromâni din al Doilea Război Mondial, pentru a aduce un omagiu celor căzuți pe câmpul de luptă departe de țară. O lecție de patriotism!
Radu BORCEA
