Un Francu pentru desființarea Ateneului
În rolul lui dom’ Mitică, Consiliul Local i-a reperat onoarea și clondirul de mastică prima primarului Misăilă, votând pentru desființarea Ateneului Popular. Căci în aceasta constă esența fuziunii cu Teatrul Municipal.
Că Cristi Misăilă s-a comportat în cazul discuției pe tema fuziunii ca un activist comunist care știe una și bună, să ducă la îndeplinire directiva de la partid, se vede din întregistrarea video a ședinței de Consiliu Local. Pe aceiași înregistrare se vede și cât de înverșunat este împotriva directorului Ateneului, Valentin Gheorghiță.
Spre deosebire de idolul său, Marian Oprișan, pe care îl parodiază, cu vorba și cu ochelarii de pe nas, el este un actor slab, incapabil să-și disimuleze adevăratele intenții.
Omul n-a avut nici o justificare obiectivă în susținerea demersului pe care l-a pus la cale cu o suspectă grabă și într-o lipsă totală de transparență. Reiese din imputațiile pe care i le aduce directorului Gheorghiță. Între absurda interogație, „câți bani ați donat teatrului?“ și părerea personală că patru angajați cu atribuții administrative sunt prea mulți la o instituție de cultură cu câteva zeci de salariați, mai avea să-i reproșeze lui Gheorghiță că nu poartă bască.
Altfel, a respins orice argument împotriva actului pe care l-a inițiat și s-a manifestat consecvent până la capăt. Iar Consiliul Local, devenit din organ reprezentativ al focșănenilor un apendice al primarului, a votat ca să-i satisfacă ego-ul rănit.
Rămâne să vedem câte dintre evenimentele culturale inițiate, de-a lungul vremii, de Valentin Gheorghiță vor fi continuate de Sorin Francu, directorul teatrului, cel care îi va lua locul și care, în ședință, i-a înfipt colegial, cu toată dragostea, șuriul în spate.
Personal, cred că aici se încheie viața culturală a municipiului Focșani. Deși actor cu pretenții, pentru Sorin Francu actul de cultură se rezumă la parangheliile din Piața Unirii pe care le finanțează cu mult mai mulți bani decât plătește pentru punerea în scenă pieselor de teatru.
Mult mai dezamăgitoare este lipsa de reacție a așa-zișilor iubitori locali de cultură și de muzică, acele personaje nelipsite de la evenimentele organizate la Ateneu, care nu ratau nici o ocazie de a-și face selfie-uri în timpul spectacolelor.
Ar fi putut să facă un protest pe scările Primăriei sau ale Ateneului Popular. Cinci sau șase oameni ar fi fost de ajuns ca să atragă atenția. Ar fi putut să inițieze o petiție publică pe care s-o semneze cât mai mulți focșăneni. Cu sigurnață s-ar fi găsit câteva sute care să solicite revenirea la situația anterioară.
Cu excepția unor reacții timide pe Facebook, n-au scos un cuvânt. Să nu deranjeze.(Ionel Sclavone)