Transformându-se în victimă a așa-ziselor comploturi politice, Oprișan aruncă la gunoi problema decontării navetei pentru elevi
Subiectul facilităților pe care consiliile județene ar trebui să le asigure elevilor navetiști a revenit în atenție, după ce Consiliul Național al Elevilor (CNE) l-a acuzat pe Marian Oprișan că face presiuni la guvern pentru eliminarea acestora. Deși ar fi putut închide discuțiile adoptând un document public în care să arate că apără interesele elevilor, Oprișan a ales să se transforme într-o victimă, plasându-se pe sine în centrul atenției și lăsând adevărata problemă – facilitățile pentru elevii navetiști – în subsolul paginii.
Consiliul Național al Elevilor îi reproșează lui Marian Oprișan, în calitatea sa de președinte al UNCJR, că refuză să le susțină dreptul de a beneficia la navetă gratuită pe mijloacele de transport, așa cum prevede legislația europeană și națională. Mai mult, reprezentanții elevilor susțin că Oprișan face presiuni asupra Guvernului, în interesul consiliilor județene, pentru a elimina facilitățile acordate elevilor.
Într-un comunicat de presă transmis pe 29 aprilie, reprezentanții elevilor susțin că UNCJR și Marian Oprișan refuză să le reprezinte interesele și să le susțină cauza.
„(…) Condamnăm memoriul adresat de domnul președinte Marian Oprișan care, deși a fost înștiințat cu privire la problematica transportului elevilor, a ales să facă presiune pe Executiv pentru a proteja interesele consiliilor județene și nu cele ale elevilor, a declarat Antonia-Laura Pup, președintele Consiliului Național al Elevilor.
Nu este prima oară când elevii îl trag de mânecă pe baronul PSD de Vrancea. În urmă cu câtva timp, într-un alt comunicat, spuneau că Oprișan se ascunde și refuză să se întâlnească cu ei ca să-i prezinte situația.
UNCJR a făcut propuneri pe ordonanță
Campania reprezentanților elevilor a demarat în 2019, în contextul adoptării de către Guvernul Dăncilă a OUG nr.51 prin care sunt eliminate facilitățile de transport acordate elevilor.
În nota de fundamentare emisă de Ministerul Dezvoltării, la momentul adoptării, se arată că actul normativ a fost inițiat în urma unei întâlniri cu reprezentanți ai consiliilor județene și ținând cont de punctul de vedere și observațiile UNCJR:
„Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene a transmis punct de vedere prin adresa nr. 139/16.04.2019. În data de 15.04.2019, MDRAP a organizat o întâlnire la care au participat reprezentanţii iniţiatorilor proiectului de act normativ, ai UNCJR şi ai Consiliilor Judeţene. O serie de Consilii Judeţene au exprimat punct de vedere, motivat, în sensul promovării cu celeritate a proiectului de act normativ (…) UNCJR a transmis propuneri şi observaţii prin adresa nr. 188/19.06.2019, care au fost preluate integral”, se arată în nota de fundamentară emisă de MDRAP și semnată de ministrul PSD Daniel Suciu.
Din paragraful citat rezultă că eliminarea facilitățile de transport pentru elevi s-a făcut și cu acordul UNCRJ care a contribuit direct la elaborarea OUG nr. 51 prin observațiile și propunerile pe care guvernul și le-a însușit integral.
Or de aici se desprind două concluzii, ori UNCJR a închis ochii la nedreptatea care li s-a făcut elevilor, omițând s-o pună pe tapet, ori a fost de acord cu aceasta, susținând poziția o susțineau.
Oprișan plasează problema elevilor într-o notă de subsol
De la adoptarea OUG nr.51, reprezentanții elevilor au luat atitudine și au cerut reintroducerea acestor facilități în conformitate cu legislația națională și europeană în domeniul educației. În materialele pe care le-au distribuit, au arătat că măsura a fost adoptată de Guvernul PSD, la inițiativa consiliilor județene și în baza observațiilor și propunerilor UNCJR condus de Marian Oprișan, așa cum arată nota de fundamentare.
În replică, Marian Oprișan mută atenția de la o problemă reală, dreptul la educație, la o presupusă conspirație menită să-i denigreze imaginea. În loc să clarifice și să închidă lucrurile, emițând, în calitate de președinte UNCJR, un document (pe care să-l afișeze inclusiv pe Facebook) în care să ceară consiliilor județene să acorde elevilor beneficiile la care au dreptul, Oprișan se transformă pe sine în subiect central. Se victimizează, acuză presa de rea credință, îi insultă pe copiii, afirmând că sunt manipulați de adversarii săi etc.
De fiecare dată, în comunicările sale, dreptul elevilor la transport gratuit, adevărata problemă, dispare, fiind plasat în subsolul paginii, în vreme „victima” Marian Oprișan este plasată în centrul atenției.
