Tradițiile și obiceiurile vrâncene încotro?
Vrancea a fost cândva o vatră etnofolclorică bogată. Încă mai este. Dar până când? Ne tot întrebăm dacă nu cumva ”chilabaua” va lua locul festivalului folcloric tradițional, iar tarabele cu mici și bere vor atrage fiecare generație cu fiecare an ce trece. Fie că vorbim de tradițiile de Paști, de Crăciun, Sânziene sau obiceiurile de nuntă, botez, de priveghi sau transhumanță, toate acestea nu sunt invenții, ci moșteniri spirituale cu care Vrancea trebuie să se mândrească. Nu trebuie să transformăm un festival folcloric într-un motiv de a irosi bani publici, ci un motiv de promovare națională și internațională, eventual de convingere a tinerilor că nu e nicio rușine să porți straiele specifice sau să știi a cânta la fluier.
Ce-am avut și ce-am pierdut?
Tot ceea ce înseamnă potențial natural și etnografic încă nu s-a pierdut definitiv dar, totuși, acest patrimoniu inestimabil riscă să se distrugă în epoca contemporană sub efectul lipsei investiției în valori locale. Patrimoniul natural este valorificat necontrolat iar turismul, fie el de nișă, aproape s-a prăbușit. Singurii care mai pot promova acum Vrancea sunt cei care duc mai departe meșteșugul, portul popular și cântecul moștenit de la buni și străbuni. Dar și ei îmbătrânesc și nu mai e aproape nimeni dispus să preia moștenirea. Autoritățile locale foarte rar se mai implică și se agață mereu de lipsa banilor la bugetul local. Arareori mai vezi câte un primar însoțind ansamblurile folcorice ale comunei pe la toate manifestările, așa cum este primarul de la Nistorești. Dacă în ceea ce privește folclorul încă mai putem vorbi de o transmitere către noua generație, în privința meșteșugurilor tradiția aproape că se pierde. Prin satele Vrancei arhaice abia mai găsești câte un ”făuritor” de măști, de fluiere și caval, aproape deloc nu se mai confecționează buciume sau cimpoaie, foarte greu mai găsești câte o femeie care să țese sau să coasă, copleșită fiind de grija zilei de mâine. Iar școlile de ucenici sau atelierele meșteșugărești își așteaptă tinerii plecați pe alte hotare. Pe portalul CJ Vrancea există un îndemn către călătorul care va veni în Vrancea, dar dacă veți studia statisticile, călători străini nu prea avem. Tot turismul intern, ocazional și de weekend primează, în cel mai bun caz pe la Cascada Putnei sau Cheile Tișiței, cu oprire la o pizza în Lepșa. Mai avem de muncit, pentru că ce am avut am cam pierdut prin ”nemuncă”.
Festivalul folcloric trebuie să promoveze tradiția nu chilabaua
Festivalurile folclorice care au reamintit sătenilor, zeci de ani la rând, despre tradițiile vrâncene sunt aproape singurele evenimente care se mai desfășoară vara. Datele de desfășurare au fost stabilite, cu câteva zeci de ediții în urmă, după calendarul creștin, la fiecare sfârșit de post, așa cum este cel de la Năruja – ”Comoara Vrancei”, de Sf. Petru, sau cel de la Negrilești – ”Boteitul Oilor”, de Sf. Constantin și Elena, ori de la Paltin și Jitia, în preajma Sărbătorilor de Sf. Maria. Și cel de la Bârsești, de pe 4 iulie, ar trebui să-l sărbătorească pe Ștefan cel Mare și Sfânt, dar s-a mutat puțin mai departe de monument și tot platoul e plin de comercianți de kitschuri. Deja, tradiția riscă să nu mai fie respectată. Festivalului de la Năruja, ajuns la a XXXV-a ediție i s-a schimbat data. În loc să se țină pe 29 iunie, se va ține pe 2 iulie. Bine că nu s-a desființat!!! ”Pentru că de Sf. Petru va fi un târg și nu e spațiu, iar ansamblul folcloric din localitate are în componență mai mulți tineri care sunt în focurile examenului de bacalaureat. Consiliul local a hotărât că e mai bine să fie așa, cu promisiunea că în anii următori se va reveni la data tradițională”, a motivat primarul comunei, Grigore Mihăeș. Așa să fie!!!
Promisiune de reluare a Festivalului Focloric ”Focul Viu” de la Andreiașu
Festivalul de la Nereju, acolo unde sunt cele mai multe valori etnofolclorice păstrate, nu se mai ține demult. Ansamblul ”Chipărușul” îl mai putem vedea pe la alte festivaluri sau la televizor iar pe meșterul de măști nerejene, Terțiu, chiar și pe la Focșani, la Festivalul Bachus. Continuitatea acestor manifestări nu ar trebui să aibă legătură cu niciun fel de prilej de a mai bea o bere sau un vin, ori cu privitul la cei mai noi artiști care se afirmă pe piața muzicală, ci ca un efort întru conservarea patrimoniului spiritual, așa cum orice stat sau județ care are valori de păstrat o face. Avem și o veste bună primită de la Andreiașu de Jos. Festivalul ”Focul Viu”, care s-a desființat după multe ediții din motivul protejării Rezervației Naturale, se va relua la toamnă. Primarul Cristian Vasilică promite că amfiteatrul care se construiește din fonduri europene va fi gata până la 30 septembrie anul acesta și se va relua acel festival, singura manifestare tradițională de pe Valea Milcovului. ”Am primit o moștenire de la fostul primar o datorie de 5 miliarde. Am fost în insolvență, dar trecem și de asta. Am avut «Zilele Comunei». Vom relua acel festival cel mai târziu la începutul lunii octombrie când va fi gata și amfiteatrul. Va fi unul folcloric și vom căuta și meșterii populari răspândiți prin cătune. Sper să reușim”, a promis primarul comunei Andreiașu de Jos. Cu sprijinul sau fără sprijinul instituțiilor culturale județene, tradiția și obiceiul vrâncenesc trebuie să se păstreze. Nu ”Zilele Comunelor” cu tot felul de artiști de prin țară și plătiți cu mulți bani trebuie să aibă loc, ci ”Zile ale Comunelor” doar cu valori locale. Se poate, cu siguranță. Orgoliile autoritățile locale și tendința unor săteni de a nu se implica mai mult decât cu prezența la un mic sau o bere trebuie să dispară. Este trist să aflăm că unii care încearcă să învie o tradiție, cum este ”Hora satului” de la Fundătura Vrancea, sunt descurajați tocmai de primar și localnici manipulați de cei cu interese meschine. Spiritualitatea locală nu poate fi cuantificată în bani, ci în doza de bucurie și satisfacție transmisă noilor generații.
Să evităm manelizarea și chilabaua, să apreciem folclorul și tradiția. (Alexandra TĂTARU)
