Toamna în „Grădina Maicii Domnului”
„A ruginit frunza din vii, și rândunelele-au plecat”... Așa sună versurile unei cunoascute „rapsodii de toamnă”. Se spune că „toamna se numnără bobocii”, tot toamna se fac nunțile și cumetriile și, mai ales, începe sezonul conservelor. Ia să vedem noi ce se petrece acum, în această toamnă, în „Grădina Maicii Domnului”.
Au plecat rândunelele dar au rămas ciorile și ciocănitorile. Ciorile încep să croncăne fiindcă „pustii sunt lanuri și câmpii”, cașcavalul din cioc e cam subțire iar recolta a fost cam puțintică fiindcă zeii agriculturii care promiseseră ape și irigații se dau acum amnezici. C-așa sunt zeii! Iar ciocănitorile politice bat zgomtotos în trunchiurile copacilor că doar-doar or mai găsi niscaiva însecte pe care să le convingă să se transfere în scoarța altui copac politic (că doar se apropie iarna politică cu vijelii și viscole și va fi nevoie de ele pentru ” hrană” la voturi).
Urșii, care toată vara au cules faguri bine burdușiți cu miere (locală sau străină) acum își căptușersc bârlogul cu acte și documente pentru a avea un iernat fără surprize sau controale neplăcute din partea lupilor hămesiți de mierea furată din stupul național. Unii, prudenți și cu experiență în albinărit, și-au pitit pe alte meleaguri câțiva faguri de rezervă că nu se știe...
Veverițele, care toată vara s-au zbenguit ba pe o plajă, ba pe un nisip străin, acum își numără alunele și trag cu ochiul că poate mai au șansa să găsească un alun mai bătrân, dar plin cu „roade”, în ideea că s-or mai scutura și din el ceva alune, chiar și cu termen de garanție depășit.
Să nu uităm de vulpi. Șiretele, dau mieros târcoale pe la vizuini politice ca să mai tragă cu urechea și să afle cam ce pregătesc vițuitoarelei lor pentru iarna care vine. Simt ele că ceva-ceva se va întâmpla în iarna asta că până și aricii - atât de țepoși în vară – se acoperă cu frunzele uscate ale eșecurilor în speranța că cei din pădurea politică pe care i-a înțepat cu vădită plăcere (sau la ordin) nu se vor răzbuna acum scurtându-le țepii. C-așa-i toamna în pădurea politică!
Dar, ce fac gospodinele, mai întâi și mai întâi, toamna? Zacusca! Ehei, să vedeți acum ce schimburi de rețete, de practici, de gusturi. Cum se face o zacuscă reușită în acest an? Păi, după rețetă: se vrea o zacuscă cu mai mult PSD sau cu mai mult PNL? Indiferent de preferințe, baza rămâne cam aceeași: se iau cantități bine proporționate (după gust și preferințe) de UDMR, PNȚCD, APR, ș.a.m.d., se asezonează cu puțin AUR (atenție, că este foarte toxic!) și se fierbe la foc mic în marea tingire politică.
De preferat ca prepararea să se facă în pădurea Cotrocenilor pentru ca, nu cumva, Doamne ferește!, să cadă în cazan cine știe ce insecte dăunătoare care să perturbe procesul „firesc” de fierbere și amestecare și să se „defecteze” rețeta. Asta ar mai trebui!
După asta compoziția (secretă, după rețeta fiecărei gospodine) se pune la fiert și se fierbe, și se fierbe până când experții în ghiveciurile politice degustă produsul și hotărâsc: „Gata! Opriți fiertul!”
Amestecul din tingire se transferă apoi în porții (mai mari sau mai mici, după cum s-a hotărât la amestec), se leagă la gură cu celofan (neapărat „transparent”), de cea mai bună calitate (nu de alta dar să nu se întâmple vreo „minune” și vreun borcan să „pocnească” de supărare și să dea pe afară; că s-au mai văzut cazuri!) și compoziția astfel obținută se repartizează, proporțional, în cămările politice ale contributivilor.
„Gospodinele” ale căror rețete s-au dovedit cele mai reușite, deci câștigătoare, pun de o petrecere pe cinste cu „bun îi vinul ghiurghiuliu, cules toamna, pe târziu” că doar de-aia e toamna când, cum se mai spune prin popor, atunci se numără bobocii. Ehei, și să vedeți ce de boboci noi ies atunci, la numărătoare, că stai și te întrebi: Doamne, de unde au apărut? Nu vă mai mirați. În „Grădina Maicii Domnului” e normal să se petreacă și unele minuni. Păi nu?
Victor Simion
