Opinii

Toamna cucurbitaceelor?

Victor Simion
21 aug 2024 963 vizualizări
Profesorul istoric de artă Victor Simion este originar din Focșani
Profesorul istoric de artă Victor Simion este originar din Focșani

Ehei, ce vremuri...! Începea goana după celofan, sare, borcane, oțet, salicilat...și alte ingrediente” necesare aprovizionărilor specifice de sezon. Ce vremuri! ...Îți umpleai sacoșele cu roșii, ardei, vinete, ceapă, usturoi, gogoșari, castraveți și alte amănunte” necesare perioadelor reci de iarnă. Asta sună ca orice început de poveste: a fost odată ca niciodată....” 

Păi cum nu? Treci astăzi prin piață și...degeaba stau stivă borcanele, celofanul, roșiile, castraveții hreanul, mărarul și alte cucurbitacee de sezon; fiindcă nu mai stârnesc interesul nimănui. Măi să fie! Nu mai sunt interesați românii de aprovizionarea de toamnă? Ei, cum să nu? Trec prin piețe, ipoteticii cumpărători dar... Păi ce fac? Vin, se uită la prețuri, își pun ochelarii la etichete, dau din cap (unii nici, măcar, nu se mai miră de ceea ce văd) și pleacă spre casă cu sacoșele goale. I-a gonit „economia de piață”; asta înseamnă că fiecare poate cere, ca preț, cât „vrea mușchii lui”. Nu poți să-i reproșezi nimic, fiindcă asta înseamnă „încălcarea libertăților pieței”! Nu-ți convine? Nu cumperi! „Piețarii” sunt și ei oameni de afaceri- sunt intermediari: cumpără și vând ca să primească un procent de profit. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. „De ce te miri că e 6 lei kilu de roșii? Da matale nu ți s-a mărit salariul...pensia? Păi noi de unde să câștigăm?”

Are și omul dreptate: când începe să-ți spună cât îl costă lumina, apa, căldura, serele, benzina, transportul, pagubele și celelalte, mai-mai că ți se face milă și ajungi să te miri că îți cere „doar atât”. Am auzit și eu, la fel ca și dumnevoastră, stimați cititori ai „Ziarului de Vrancea”, cum că un legumicultor și-a aruncat pe câmp tonele de roșii  fiindcă i se oferise un preț de rușine. Și câți alții vor mai fi ca el! 

Supermarketurile – prunci ai economiei de piață – stabilesc, după bunul lor plac, ce prețuri să ofere producătorului, pentru ca, nu cumva, Doamne ferește!, să fie în concurență cu produsele de import și mai apoi, să știe ce prețuri să afișeze la raft pentru a-și îndeplini ținta de „profit”. „ PROFIT” care, mai apoi, se trimite hăt, pe alte meleaguri, la adevărații stăpâni ai firmei. Vedeți cât de complicat este  sezonul acesta al „cucurbitaceelor”?

Vă mai amintiți de faimoasele „ Zile ale recoltelor?” Când toate piețele se umpleau de produsele de sezon? Stive întregi de produse te chemau, „îți luau ochii și îți umpleau sacoșele”. 

Da, spun (pe bună dreptate) unii: dar astea se întâmplau numai odată pe an. În rest...Și au și dânșii dreptate.

Timpurile noi, moderne, au rezolvat foarte simplu această problemă care își are obârșia în mentalitățile învechite ale perioadelor trecute: în blocurile noi, nu se mai găsesc spațiile tradiționale de depozitare – cămările!  Păi, unde să-ți mai depozitezi conservele, murăturile? Pe balcon? Nu!, Fiindcă „ nu mai țin”,  se strică ! Soluția? Simplu: nu mai puneți murături, conserve, ceapă și alte produse de toamnă...Scăpați foarte simplu de obsedanta grijă de a nu avea bani.

„ Toamna cucurbitaceelor” le-a adus românilor acum, o altă surpriză de sezon: „marea recalcularea pensiilor”. Nici nu s-a încheiat distribuirea noilor decizii „recalculate” că au și început să curgă, fluviu, nemulțumirile. Conducătorii se laudă cu „obiectivitatea calculelor” care, chipurile, „fac ordine în sistemul de pensii”. Valul de „ dezordini” care se reclamă, demonstrează, din contra, că mai mult s-au „dezordonat” unele decizii  decât să se ordoneze. Obiectiv discutând, la o asemenea vastă operațiune este, practic, imposibil să nu se facă și greșeli. Ei, problema este cum îndrepți erorile? Cică, „ te duci și reclami la casele de pensii”. Ia-ți cârja, bastonul, căruciorul, proteza și deceniile de ani și du-te la coadă, la casele de pensii. Că tot nu au ce face acești bătrâni! Sau te duci în instanță. Să plătești judecata cu valoarea a trei pensii! Timp și bani pierduți. Potrivit unui cunoscut principiu capitalist, timpul e bani! Întrebarea este: CINE PLĂTEȘTE OAMENIlOR, TIMPUL PIERDUT?

 O vorbă românească se miră: uite dom-le, unde dai și unde crapă! Nu-i adevărat: ORIUNDE AI DA, TOT ACOLO CRAPĂ!  

Prof. Victor Simion


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.