Botnița de partid. Scrisori către un prieten
Dragul meu prieten de departe,
De când cu noile mijloace de comunicare, am uitat să mai scriem scrisori. Mă întreb chiar de ce mai plictisim școlarii din clasa a V-a cu aceste formate draconice: localitatea și data, formula de adresare, cuprinsul, formula de încheiere și semnătura. Încă nu am un răspuns la aceste întrebări. Poate voi explica într-o bună zi cum stau lucrurile.
Tu ești acum american get-beget, dar tot vei vibra la vechiul format al scrisorii românești.
Despre voi citesc în ziare și pe site-uri. Despre noi afli mai puține lucruri.
Ca peste tot în lume, e pandemie. Nu mă interesează scenariile catastrofice. Mor oameni, se vindecă oameni, ca peste tot. Suedezii lansează varianta unei infectări la nivel planetar. Adică o îmbolnăvire globală, fără învinși și învingători. Trecem toți prin boală și ce rămâne, rămâne. Nu e mai bună teoria lui Malthus? Ce mi-e războiul, ce mi-e pandemia?
Dragă prietene, România e o mare de măști, puse pe gură și pe nas sau șmecherește: nici pe gură, nici pe nas. Astăzi în parc doi tineri se sărutau fără mască. Nu cumva au încălcat prevederile Ordonanței? Sper că atunci când se vor apuca de făcut copii să poarte o mască omologată.Altfel, s-ar putea să iasă corolabebeluși.
De pe 15 mai vom rămâne cu măștile și cu mănușile din dotare. Probleme!
Doamnele vor fi deranjate de uniformă. Aceeași mască, aceleași mănuși? Nu e normal. Creatorii de modă trebuie să fie inventivi. Să creeze măști personalizate, colorate în sincron cu rochia și poșeta, cu părul, cupantofii. Acum vor ieși în evidență profesioniștii.
Sunt și voci care propun și o distanțare politică, începând chiar cu masca.
O mască personalizată politic este și interesantă și benefică pentru viitoarele alegeri. E vorba de orgoliu, dar și de trendul electoral. Pentru a se respecta distanțarea socială (eu îi spun distanțare spațială, deoarece se măsoară în metri), votul pentru locale și parlamentare s-ar putea desfășura la distanță, în locații diferite. Procesele verbale se înaintează comisiei electorale, care numără și stabilește ierarhia. Ce e rău în asta? Observatorii se pot deplasa oriunde. Totul se poate filma. Sunt convins că și românii plecați la Sparangel doresc să voteze. De data aceasta vor vota degeaba. Nimeni nu va mai risca niciun euro pe votul lor. Sclavii nu mai contează!
Dragul meu, dicționarul limbii române e puțin blocat. Nu ține pasul cu ritmul civilizației. După barbarismul „a carantina”, remarcat de însuși președintele Academiei, mă simt nevoit să vă propun și eu un verb, la fel de solicitat în ziua de azi. E vorba de verbul „a înbotnița”, adică a pune cuiva botniță. De fapt, verbul este mai mult cu valoare pasivă. Nimeni nu este nebun să-și pună singur botniță, modern spus „mască”.
Peisajul stradal din România se va colora incitant: botnițe albe, botnițe negre, botnițe roșii etc.
În romanul „Desculț” al lui Zaharia Stancu, botnițele erau puse culegătorilor din vii pentru a nu mânca mulți struguri. Cel delegat să țină minte înbotnițarea era copilul Darie, căruia i se cere să nu uite.
Acum suntem înbotnițați toți și nimeni nu ne cere să nu uităm. Alte vremuri, alte interese!
Cam acesta-i mesajul meu, dragă amice. Să ții minte barem tu că prietenul tău a fost înbotnițat fără voie. Cei care au și botniță de partid au șanse mai mari să treacă prin pandemie. Partidele îi apără și îi protejează. Acum se dau marile tunuri financiare. Acum se reașază averile în această țară în care intră cine vrea și trăiește cine poate!
VASILE LEFTER
-
