Solidaritatea dulăilor în fața cățeilor. Și motivul pentru care la viitoarele alegeri voi vota pe dos
De la începutul acestei crize a energiei tot îi auzim pe politicieni vorbind despre „solidaritate”. Nu este zi în care măcar un ministru din coaliția de guvernare, PSD – PNL să nu stea cu solidaritatea în gură. Doar că, atenție, nu vă lăsați păcăliți. Chiar dacă vorbesc despre solidaritate cu românii, politicienii nu îi au în vedere decât pe cei asemenea lor.
Este la fel ca în fabula cu câinele și cățelul, în care cel dintâi cerea egalitate dar numai pentru dulăi, iar nu și pentru căței. Politicienii noștri vor solidaritate dar numai pentru cei din casta lor, pentru dulăi, iar nu pentru restul populației, cățeii.
Iar faptele o demonstrează cu prisosință, așa cum voi arăta mai jos.
În preambul trebuie să precizez că, potrivit informațiilor furnizate de Comisia de Insolvență la Nivel Central o familie cu doi copii din România are nevoie de un coş minim de aproximativ 3.300 lei pe lună pentru un trai decent. În schimb, un primar, ne spun politicienii, nu poate supraviețui cu un salariu care pornește de la 5.000 de lei pe lună și poate atinge chiar și 15.000 de lei.
Drept urmare, în urmă cu două săptămâni, sigur vă amintiți, parlamentarii au votat pentru majorarea salariilor primarilor, președinților de consilii județene și a celorlalți aleși locali. Măsura a stârnit revoltă și indignare în rândul tuturor.
Ca să ne convingă să fim solidari cu ei, politicienii și-au rupt cămășile, de mii de euro bucata (nu este nici o exagerare) și au vărsat lacrimi de crocodil. Cu mici excepții, au susținut că primarii au ajuns la limita sărăciei, cu lefuri pornind de la 1.000 de euro, și au nevoie urgentă de o creștere salarială ca să facă față dificultăților.
Iar odată ajunși aici, țineți cont că politicienii s-au pus pe ei pe primul loc când au decis să majoreze salariile. Mai întâi au mărit lefurile pentru gașca lor, a dulăilor aleși locali. Iar abia apoi, dacă PSD și PNL vor reuși să se înțeleagă, s-ar putea să mai dea o lege ca să crească pensiile și salariul minim pe economie de care beneficiază restul românilor – cățeii.
După alte două săptămâni, o nouă veste de la coaliția de guvernare PSD – PNL este de natură să ne provoace revoltă și indignare.
Primarii, cărora tocmai li s-a aprobat o creștere de salarii, susțin că, acum, trebuie mărite, cu 50%, și impozitele locale pe care le plătim cu toții. Ni se spune că este musai să plătim taxe mai mari, chiar dacă avem salarii la nivelul minim pe economie și chiar dacă abia mai răsuflăm sub povara scumpirilor de tot soiul și a facturilor urmflate.
De această dată, nimeni nu mai face referire la solidaritate. Nici un parlamentar nu-și mai rupe cămașa de pe el – ce-ai ești nebun? Costă 2 – 3.000 de euro că-i cumpărată la Londra sau de la Paris – și nici nu mai varsă lacrimi de crocodil (n-au timp să cumpere ceapă, să-și dea pe la ochi ca să ne impresioneze).
Dar nu asta este cea mai mare mizerie. Ne-am obișnuit ca politicienii să fie interesați doar de confortul lor financiar și mai puțin de al nostru.
O mare mizerie este că până să li se mărească salariile, primarii se opuneau vehement creșterii de taxe și impozite locale. Spuneau că populația este prea sărăcită ca să le suporte. Acum s-au sucit și nu trebuie să fii vreun geniu ca să faci legătura între creșterea salariilor pentru ei și majorarea taxelor pentru noi. Dacă nu plătim noi mai mult la impozite, ei nu au de unde să-și ia lefuri mai mari.
Cu alte cuvinte, va trebui să luptăm nu doar pentru propria noastră supraviețuire, ci ca să-i ținem și pe ei în spate.
Și mai este ceva care pe mine (ar trebui și pe voi) mă irită, de această dată ca alegător. Tot scenariul în care s-au prefăcut că mor de grija noastră, a populației, a fost un șantaj pe care primarii l-au exercitat la adresa celor din guvern și parlament. Iar noi, alegătorii (acest lucru de nesuportat), am fost folosiți ca instrument de șantaj.
V-am mai spus că primarii sunt considerați coloana vertebrală a fiecărui partid, cei care aduc voturi la parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. Ei merg în mijlocul votanților și-i îndeamnă să aleagă o anumită listă. De aceea parlamentarii au grijă să le îndeplinească toate mofturile: salarii mai mari, sporuri pe care nu le merită, pensii speciale, legi care să-i protejeze de pușcărie etc.
Căci, nu o singură dată un primar nemulțumit a făcut propagandă electorală în favoarea partidului advers. S-a întâmplat și în Vrancea, în 2016, la parlamentare. Un edil liberal a făcut campanie electorală, oficial, pentru candidatul unei alte formațiuni. Iar după alegeri a fost reprimit înapoi, cu toată dragostea, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, chiar dacă, foarte posibil, partidul a pierdut un loc în parlament din cauza lui.
Or, nu este deloc în regulă ca aleșii locali să se folosească de noi, de alegători, ca să-și rezolve problemele personale, precum creșterea de salarii sau pensiile speciale. Și ar trebui să vă gândiți foarte bine la acest lucru.
Personal, după aceată mizerie am decis ca la viitoarele alegeri să votez cu totul alți candidați decât cei pe care mi-i va recomanda primarul orașului meu. Ba, având în vedere faptul că mă folosește, cred că, de această dată, îl voi sări cu votul.
