Reflecții... Reflectate | Șanțul. Fatidicul șanț!
Până nu demult, șanțul era principalul sediu al „radioului popular”. Se vorbea deseori de Radio-Șanț. Vremurile s-au schimbat. Sătenii au plasme. Nu se mai mulțumesc să asculte știri la mâna a doua. Șanțul și-a reluat locul în dicționare. Șanțul este „o săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum pentru scurgerea apei”. Toate bune și la locul lor. Se fac șanțuri dintotdeauna. Erau utile, se mai colmatau, dar nimeni nu se plângea de ele.
Șanțul zilelor noastre se face mecanizat, uniform, devenind un real pericol pentru șoferi. Se sapă în vederea montării de dale. Nimeni nu se gândește să delimiteze vizibil suprafața de rulaj de cea de trecere spre șanț. O săpătură este lăsata în voia Domnului luni de zile. Cine are „noroc” n-are decît să verifice adâncimea șanțului și costul reparațiilor.
Poliția rutieră nu ia niciun fel de măsuri de prevenție. E foarte greu să delimitezi prin bandă albă carosabilul de marginea periculoasă care te duce în șanț, antrenând grohotișul de pietre?Drumul cu șanțuri adânci săpat de la ieșirea din Focșani până dincolo de Moara cu noroc din Câmpineanca este o reală capcană. Drumul este îngust și nu prea încap două autovehicule de gabarit mediu. Unul dintre șoferi se poate trezi în ademenitorul șanț, dacă vrea să depășească. Cel mai mare autovehicul rămâne pe partea stabilă a drumului.
Niciodată nu am înțeles de ce pe drumurile asfaltate din localitățile rurale nu se practică marcajul rutier. Poatre cineva să motiveze această discriminare? Eu nu!
Șanțul e necesar, dar nu trebuie să devină motiv de stres pentru șoferi. O bandă de trecere de la drumul rutier la șanț e obligatorie. Ea poate fi dalată sau betonată. Siguranța în trafic e lucrul cel mai important. Aștept nu doar păreri, ci și răspunsuri.
Din vocabularul nostru , trebuie să dispară expresia „a da în șanț”, nu departe de o alta la fel de jignitoare: „a da în gropi”.
Vasile Lefter, membru UZPR