S-a inventat „Romarta Săracilor”
După Revoluție, au năvălit peste românii, proaspăt „eliberați de tiranie”, marile firme producătoare de veșminte de lux împânzind vitrinele magazinelor luxos remodelate cu toate exigențele societății liber-capitaliste.Trec românii prin fața acestor „oglizi de bună-stare”, le admiră, tânjesc la ele dar își țuguie buzele când citesc prețurile. Asta-i „economia de p(a)iață”: cine are, are, cine n-are, n-are! Și cum degringolada vieții s-a accentuat cu fiecare an ce a trecut, s-a ajuns ca, astăzi, fiecare viețuitor al acestui paradisiac pământ să-și numere și să-și drămuiască fiecare bănuț ca să-i ajungă de la salariu la salariu sau de la pensie, la pensie, după caz.
Prețurile afișate îi par românului de astăzi, de domeniul ficțiunii ceea ce-i provoacă și firești întrebări: de unde, doamne iartă!, au unii atâția bani ca să-i dea pe asemenea „țoale”? Ei uite că au! Majoritatea concetățenilor noștri care trăiesc pe baza „venitului mediu garantat”, nu mai au nici-o speranță la un pantalon, un bluzon, un pantof, o jachetă sau măcar un taioraș fiindcă pentru astea ar trebui să renunțe câteva luni bune, la „venitul mediu garantat”, mai ales în zilele astea când personaje „ciudate” din conducerea politică și economică a țării bat monedă pe...„liberalizarea prețurilor” adică, pe privatizare și pe scumpire. Și atunci, fostul profesor, inginer, cercetător, maistru, economist ș.a.m.d., cândva personaj important în societatea românească, recurge - în caz de strictă necesitate – la nou înființata formă de comerț economic, și anume....„Romarata săracilor”, cum este ea acum denumită, adică la... magazinele „second hand” (tradus mai pe românește asta înseamnă ”magazine la mâna a doua”). Mărfuri „epuizate” aduse din străinătate cu toptanul, la kilogram, spălate, dezinfectate și frumos ferchezuite (ca să mai aibă ceva ”față comecială”), stau teancuri-teancuri ca o ofertă pentru fostul profesor, inginer, cercetător, maistru, economist ș.a.m.d. care nu-și mai poate permite nici măcar o pereche de șosete din marile magazine de lux. Îi vezi pe acești „foști” cum vin, caută, scotocesc, probează, citesc prețurile („două cămăși la 5 lei!”), cum se bucură că au găsit ceva pe gustul lor, din mormanul de „boarfe” venite de peste mări și țări, care, acolo, în străinătate, se dau pe gratis de către societățile de binefacere (la șomeri, săraci, bătrânii de prin aziluri etc). Se ia la noi drept bun, ceea ce pe alte meridiane, se dă la o parte drept necorespunzător și scos din uz! Halal econime de piață! Comerțul cu produse „second hand” a înflorit în România tocmai ca o dovadă a sărăcirii permanente a societății române, o categorie de săraci (sau, sărăciți) pentru care produsele de lux etalate prin vitrinele magazinelor de modă au devenit, în ziua de astăzi, ...utopii. Țin minte că în perioada anilor 50, perioadă cumplit de grea, erau la modă „cârpacii”: cizmari, croitori, pielari etc, la care apela mai toată lumea, să li se pună un petec la ciubote, să le mai cârpească o gioarsă, să „mai dea la întors” o haină prăpădită de atâta folosință. Erau „la modă” așa-zisele „curățătorii chimice” unde hainele se spălau cu neofalină, doar-doar vor mai căpăta ceva față.
Am în preajma blocului în care locuiesc, două astfel de ateiere de „reabilitat lucruri”: un atelier de cismărie și unul de „recondiționat haine”: ambele sunt veșnic pline; atelierul de cismărie („La Petrică cismaru”, scrie pe firmă) este supraîncărcat cu încălțări de tot felul, pe care, în alte condiții de viață, le-ai fi dat la gunoi, iar cel de „Recondiționat haine” (auziți ce titlu...nobil!) execută fel de fel de ajustări, „stopări” la rupturi, modificări pe măsură ș.a.m.d. Toate acestea (și nu numai ele) fac parte, astăzi, din OGLINDA VREMURILOR PE CARE LE TRĂIM, o oglindă care lipsește, din păcate, din cabinetele președintelui, a miniștrilor, a guvernanților de tot felul și care, dincolo de sforăitoarele „performanțe economice” pe care le anunță cu tupeu cei din fruntea țării, ilustrează, vizibil și fără pic de jenă, adevăratul nivel de trai al românilor. Colac peste pupăză: scumpirile înfiorătoare ale energiei nu sunt altceva decât rezultat firesc al acelei „liberalizări” susținută sus și tare de câtre unii „specialiști”, rod al lăcomiei fără margini a unor căpătuiți dubioși și tolerați. Hulitul Liviu Dragnea, propusese în proiectele sale un paragraf intitulat sugestiv : IMPOZIT PE LĂCOMIE. Au sărit în sus ca arși cei vizați: „se încalcă principiile democrației, ale libertății, ale..”.ș.a.m.d. Și zdup! cu el la pușcărie. Acum, cu aceste scumpiri răvășitoare parcă-parcă începem să-l regretăm de Dragnea.
Îmi cer scuze: vă las fiindcă s-a adus „marfă nouă” la „Romarta săracilor” din cartier.
Victor Simion
